miercuri, 1 octombrie 2014

Un alt observator

aerul rece al muntelui
mi-a transmis infinite emoții,
mi-am lăsat gândurile 
să zboare liber printre ramurile brazilor,
am admirat cu privirea tablourile vii din natură
și m-am simțit atât de mică
în mijlocul lumii.
sunt un alt observator ce rătăcește aiurea
pe al naturii traseu,
ce se lasă copleșit de prea multe trăiri
și oferă mult mai puțin.

Mult mai bine

încerc pe un peron gol să aud muzica,
dependentă de al său ritm sacadat
mă simt...
și totuși 
prezența ta este tot ce am nevoie azi.
dacă m-ai vedea acum, 
mi-ai putea simți căldura din obraji de la îndepărtare?
nu sunt perfectă, 
însă micile imperfecțiuni ne fac  
atât de irezistibili.
ne este mult mai bine în doi
să știi.

Marea intoarcere

Am revenit la serviciu după o perioadă frumoasă în care mi-am acordat ițele inimii și mi-am ascultat muzica lăuntrică în tihnă. Am crezut că mă voi bucura și eu vreo 2 ore că am revenit, că am timp să respir încă puțin aerul de vacanță, când colo ... am avut parte de prima mea ședință. Din nou lungă, căci scurtă nu se pune, e ca și inexistentă. După acest mirific eveniment s-a declanșat nebunia, s-a dus pe apa sâmbetei liniștea. L-am simțit pe ăla mic pe numele său Zombie cum își făcea loc în mintea mea. L-am înghiontit cât am putut de mult, dar degeaba...al naibii tot a dansat un pic prin fața mea, așa în ciudă. Dragi prieteni, nu vă faceți probleme, nu am luat-o razna, însă am nevoie de tot sprijinul vostru pentru a găsi soluții de nimicire a acestui mic și rău Zombie. Mergând mai departe, am aflat cu stupoare că mi-a dus dorul șefa (văleu!!!), nu de alta, dar după propria mărturisire: "nu aveam cu cine să fac acea lucrare..." :)))), am realizat și care a fost cauza. :D Prin urmare, m-am reîntors de unde am plecat, însă, fără hainele potrivite. Mâine voi fi din nou into the wild. Meowwwww!!! :)))) Ceva sfaturi aveți și pentru mine, vă rog?