Precum vantul

sa fiu precum o particula de nisip fin
purtata usor in vant,
sa alunec incet printre degetele care ma ating,
sa fiu o soapta de iubire
asezata in miez de noapte
pe niste buze ce asteapta sa fie sarutate.

sa fiu precum vantul
dezmierdator uneori,
alteori poate prea dur...
si totusi
departe de tot,
deasupra lumii,
fara sa port pe umeri consecinte,
mi-ar gadila gandurile.

Era

se facea ca era zi,
o zi obisnuita ca multe altele,
in care ne lasam gandurile sa zboare
fara sa ne pese de consecinte.

era o zi in care clipele se asezau
in fata noastra
precum un sirag de margele
si incepeau sa danseze ademenitor.

erau simple momente
in care timpul
aseza versuri pe fetele tuturor,
precum un Don Juan,
vesnic curtenitor.

se facea ca era o zi
oarecare,
cu priviri ce sopteau
cuvinte de dor.

se facea ca in reflexia unei ferestre
un el o zarea pe ea
si viceversa.

Maci

de la fereastra mica
imi zambeste,
un camp de maci
ce decoreaza
in straie de sarbatoare
spicele aurii de grau.

inting mainile ca sa le pot culege
petalele rosii
pentru a-mi accesoriza
rochia de in,
dar la o simpla atingere
acestea se transforma
in guasa.

sunt doar o simpla pictorita
captivata de farmecul naturii,
ce nu si-a pierdut sufletul
in material.

si totusi, de ce macii au lasat
urme adanci
in memoria mea,
continuand sa ma farmece,
inca din copilarie?

ma poate ajuta cineva
sa gasesc raspunsul?

For the humble soul

Muzica exprima multe si te face sa simti in egala masura prea mult. Momentan, ma simt prea mica pentru muzica lor. Va invit sa-i ascultati! Hugs.

In

intr-un tablou
doua perechi de buze
isi fac cap.
cuprind intreaga zare
cu vorbe de amor.
imbratiseaza nuantele de rosu
pana la apogeul frumusetii lor,
punctand in acelasi timp
aerul cu sarutari
calde.

intr-un alt tablou,
doua perechi de buze
ating panza,
vegheate atent de soare si luna
ce danseaza vesele
printre nori.

Silex

mi-ai soptit candva
ca iubirea este doar o flacara
al carei suflu trebuie mentinut viu.
ca noi suntem precum doua cremene
al caror unic scop
este sa descopere lumea
printr-o scanteie.

***
azi, stiu ca am fost
doar 2 picaturi de apa
care s-au intalnit
si au alergat nebuneste
pe un val al marii agitate
de viata.

nimic mai mult.

Priveste

Motto: Uneori umbrele vorbesc cu noi, trebuie doar sa ne facem timp pentru a le asculta.


am trait in umbra mult timp,
pana cand am zarit lumina blanda a zilei.
am vrut sa o tin
egoist doar pentru mine,
sa nu-i mai dau drumul.
la sanul ei, mi-am hranit inima,
mi-am imbracat trupul infrigurat cu esenta sa.
si am pornit din nou
precum un pribeag
prin nisipul vietii.
acum, stau pe un nor si privesc
fermecata zarea
ca aievea...
inima mi-a spus ieri ca vrea sa simta,
ca-i este dor de un simplu fior,
dar stiu ca am dezamagit-o din nou.
Cupidon tinteste alte orizonturi,
pe-al meu
il decoreaza timid doar stelele.

La si do

prin fereastra deschisa,
soarele si-a intins bratele
in cautarea unui suflet
care sa vibreze
in fata farmecelor sale.

pe podeaua rece,
petale de crizanteme
stau inlantuite intr-un curcubeu
al toamnei melancolii.

intr-un colt al camerei, pianul
altadata insufletit,
asteapta sa mai rosteasca
notele simfoniei
dedicate sufletelor
ce tresar laolalta
imbratisate pentru eternitate,
pe al vietii portativ.

Nepotrivire

nu, nu, nu
nu ne vom schimba niciodata
inima.
nu, nu, nu,
nu ne vom cunoaste dinainte
destinul.
nu, nu, nu,
nu vom sti totul,
desi ne surade ideea
de a fi deasupra lumii.
nu, nu, nu,
nu vom sti cand sa alegem
din cosul plin cu miliarde de secunde
pe cea mai potrivita
in care sa spunem:
"iubire, mai stai, nu pleca."

Tesatura

el: "nu-ti fie teama!
strange-mi mana!
priveste-ma in ochi
si poate vei vedea
ceea ce inima mea spune
in bataile sale."
ea: "demult, te privesc
si-ti cunosc povestea,
am sorbit cuvintele scrise
pe biletele trimise de tine,
am simtit parfumul tau
lasat pe roze
si cu toate acestea
nu-mi pot lasa inima
in mainile tale.
mi-e teama ca
inima mea nu are aripi sa zboare
alaturi de a ta."
el: "nu-ti fie teama, te rog!
eu te astept sub felinarul iubirii,
sa tesem impreuna amintiri."
ea: "nu imi este teama.
nu ma astepta!
esti doar un alt suflet amagitor
care nu ma iubeste, ci doar ma doreste.
tot ce pot sa fac,
este sa te rog,
sa lasi lumina aprinsa
pe cararea iubirii,
caci mi-e frica de intunericul
lumii".

?

sa ne oprim un pic,
sa nu mai gonim
precum nebunii
prin cotidian,
sa nu mai pierdem minute
in zadar,
sa nu ne mai rasucim de griji
nopti la rand,
sa gustam in tihna
din frumusetea lumii,
ai vrea?

In soapta

doua maini,
o inima ce incearca sa bata
un alt ritm
sacadat.
un zambet ratacit
printre fotografiile
rasfirate
pe podea,
o poveste al unui candva...
ce straluceste
alaturi de blanda luna.

"daca ti-as spune ceva in soapta,
ai accepta?"

Ieri

Cu razele jucandu-se
in parul tau
te-am intalnit
din nou
printre amintiri.

Si am pasit
pe drumurile de ieri,
gandindu-ma la clipa
in care inimile noastre
au batut
gongul iubirii la unison.

Cea mai mare surpriza

Am realizat zilele acestea ca exista ingerasi care lucreaza in contul meu acolo sus. Ca exista maini invizibile care-mi acorda ajutorul lor cand nici nu ma astept. Ca sunt in jurul meu oameni care nu-mi spun "te iubesc", dar care-mi apreciaza gesturile facute in trecut din suflet, nu doar de dragul profesiei. Persoane care stiu ca eu sunt Carmen, nimic mai mult, nimic mai putin. O Carmen pe care se pot baza la nevoie. Zilele acestea mi-au adus multe batalii castigate pe terenul profesionalismului, dar si certitudinea ca drumul actual va fi intrerupt in viitor pentru a-mi implini visele.

Pe langa aceste castiguri, am observat ca nimic nu este intamplator. Ca fiecare lucru are un drum firesc. Si ca sufletul nostru continua sa bata frumos in fata artelor. Un exemplu care mi-a atins inima in seara aceasta, m-a facut sa dau timpul inapoi si sa fiu din nou pustoaica ce avea peretii camerei decorati cu postere cu fetele celor de la TT, pustoaica cu bob in liceu (culmea, am revenit la acea tunsoare) ce savura revistele de muzica romanesti sau italiene. Eh, ce vremuri!

Hugs! (caci stiu ca va era dor de ele....) :D

Viata

...este cacata,
viata este complicata
trebuie usurata."
Vorbe alese, demne de rumegat. :D

Simple joy

dans prin apa...

Fotografie din arhiva personala.

O suma oarecare

Secunde care trec fara sa le pese de ce lasa in urma lor. Ceata deasa. Frig. Fete triste. O alta zi de luni ce aduce cu sine pierderea weekend-ului. Stiri despre aceleasi lucruri: saracie, revolte, prostie si lista ar putea continua inca vreo doua randuri. Stau si privesc pagina alba ce zace pe monitorul calculatorului...in asteptare. Inconjurata de dosare imi doresc sa fiu altundeva. Macar acum. Macar azi. Am observat ca oamenii vin si pleaca si ce lasa in urma lor este cel mai important fapt. Povestea mea continua altundeva si inca ma uimeste modul cum pulberea timpului nu s-a asezat peste propria-mi "constructie" lasata mostenire altora. Din contra, se dezvolta frumos.

Revenind in actualitate, nu pot spune acelasi lucru. Situatia este diferita. Sufletele vibreaza in alt tempo, iar in fata monezii aurii incep sa zambeasca larg.

Aburii ceaiului se misca cum stiu ei mai bine. Unitati de alcool consumate in ultimele 48 de ore: 0.Ultimul videoclip vazut dimineata: Rihanna - Only girl in the world. Cel mai frumos moment de azi: un zambet primit de la un om deosebit. Iubiri la orizont: poate. Ultima achizitie: volumul 4 al cursului de limba engleza de la Sfin. Imagini care-mi plac: vezi Kylie. Planuri pana de sarbatori: da, o intreaga lista ce se va scurta incepand din acest weekend. Alte ganduri? Le pastrez in minte.

Merita privit ...

...savurat, ascultat... sper sa-i surprindeti esenta printre miliardele de pixeli. Un alt om frumos al carui arta o promovez. De ce? Atinge sufletul. :)

Semne din trecut

Desi ultima perioada a fost agitata pe plan personal, am constatat ca zambetul ma poate salva mereu. La fel si oamenii frumosi de altadata care au reaparut din nou in viata mea, fie pe strada, fie printr-un mesaj scris pe mail sau printr-o simpla invitatie pe Facebook. Cu unii dintre ei am lucrat si am impartit atat momente de bucurie, cat si momente grele. Faptul ca i-am regasit altfel, dar la fel de minunati ca in vremurile trecute, ma face sa cred ca oamenii frumosi nu-si uratesc sufletul. Ii pun doar aripi. Acum, ne redescoperim printre pasiuni absolut incantatoare.

Va pup si va imbratisez cu mai mult drag decat odinioara. :)

Imagini diferite

si totusi actuale...

Don't think

Este bine sa gandesti, insa, uneori, am impresia ca acesta a devenit un sport extrem in Romania. Are gustul unui bungee jumping reusit, cu efecte imediate, dar nu spre directia catre care ne indreptam atentia. Pentru cei mai putin ganditori din fire sa ai curajul sa fii mai presus decat ei este un act inscris in categoria "tupeu". Am constatat azi ca nu este bine sa gandesti, poti fi etichetat rapid drept pericol public. Daca demonstrezi lumii ca esti idiot, cu atat mai bine pentru tine. Daca demonstrezi ca te duce mintea, atunci se schimba foaia. Devii tinta. "N-ai voie sa stii mai multe decat altii". "Tu nu trebuie sa stii" sau "ce stii tu" au devenit o constanta, fata de care voi lua niste masuri simple. Voi interpreta rolul idioatei dornice sa cucereasca lumea cu aruncarile spre fileul ...nu de peste, ci al vietii. Ma intreb ce haine ar trebui sa port. De diva, cumva? Sau de pitzi, pentru a fi mai plauzibila?  Voi ce ziceti?

Rusine!

Ma bucur sa vad cum oamenii reactioneaza. Ma bucur sa vad ca in sfarsit s-au trezit si au inceput sa fie combativi in adevaratul sens al cuvantului. Ma bucur sa vad cum riposteaza in fata minciunilor aruncate la fileu de demnitari. Ma bucur sa vad cum isi apara drepturile cu vorbe populare. Ma bucur ca in sfarsit au luat taurul de coarne si nu se sperie de figura sa fioroasa. Ma bucur ca pot demonstra lumii adevarata stare de fapt din Romania.

Domnilor politicieni, acum v-ati trezit? Sunteti capabili sa ne priviti in fata fara sa ne mintiti? Sa va fie rusine! Nu stiti ce inseamna griji, nu stiti ce-nseamna sa nu dormiti nopti la rand din cauza acestora. Da, suntem constienti nu ca nu am gasit formula magica de multiplicare a banilor existenti in portofel. Da, noi nu putem fi smecheri ca voi. Nu putem sa va radem in nas din cauza ca stim ce inseamna bunul simt. Dar noi inca putem schimba ceva. Noi avem asul din maneca. Nu voi. Va las sa va ganditi ce as detinem.

Are you fucking serious?

Din panselutele de aur ale actualei clase politice a rasarit un porumbel. Slabut ce-i drept la statura, nu la figura a glasuit pe limba lui unul din maretele sale planuri: timpul de lucru de pana la 12 ore pe zi. Ei, nu mai spuneti?! Glumiti, nu-i asa? Oare pana acum unii dintre noi, angajati cu marete responsabilitati pe minunatul camp al muncii nu am prestat si un astfel de timp zilnic de lucru pentru a va umple burtile? Astia dorm linistiti, nu si noi. Astia din lipsa de griji abereaza, caci astfel s-ar plictisi. Consider ca s-au plictisit de jucariile detinute si s-au gandit ca unele reale sunt mai ghiduse. Astia s-au uitat la prea multe desene animate si au ametit la vizionarea lor. Pentru ei "vrabia malai viseaza" este o stare de spirit. Daca malaiul poate fi amplasat pe cioc si eventual aluneca usor in directia gusa este chiar o imagine idilica. Daca am ajuns sa traim intr-o tara condusa de idioti care pun in aplicare ceea ce au visat peste noapte inseamna ca trebuie sa invatam sa fim mai tari la capitolul idiotenie decat ei. Vorba aceea "nu te pune cu nebunii, daca nu esti mai dus decat ei". Aceasta este solutia. In idiotenie sa ne luptam, ca in altceva numai putem. Portofelele sunt deja ametite de atata aer poluat. Nici mirosul banilor nu-l mai simt.

De azi, va invit sa ganditi precum niste idioti, care pot sa schimbe lucrurile. Niste idioti care nu au uitat ca tara aceasta inca mai are suflet.

Uraciune

Dumnezeu ne arata adesea cat de mici suntem in fata lui. Insignifianti precum niste fire de nisip purtate aiurea de vant. Am aflat azi de pierderea unui bun prieten. Un om tare bland. Cam rar mai poti caracteriza astfel o persoana. Si totusi in weekend si-a incheiat povestea. Prea repede. Subit. Fara preaviz.

Mi-au secat cuvintele de cand am aflat vestea. Viata este precum o hiena, parsiva. Ia tot ce apare in calea sa. Singurele sale bijuterii ramase in urma: o sotie cu suflet mare si doi ingerasi, unul cu un chip ce-i seamana.

Dumnezeu sa te apere, Bogdan! Odihneste-te in pace!

Vesminte vechi, vesminte noi

Motto: "Schimba linia melodica! Ce este folosit in exces nu te conduce si spre succes".

Zilele acestea din cauza sanatatii precare, am tot ascultat noutatile muzicale promovate la noi si am ajuns la aceeasi concluzie trista ca si Moni : toate suna la fel. Nu aduc nimic nou. Merg pe acelasi sound. Tipic si artistilor straini de altfel. Este un virus care s-a raspandit peste tot. Comercialul lupta contra valorii. A talentului. Si a compozitiilor care vor dainui datorita calitatii. In curand n-o sa mai am ce asculta nici la radio. Deja am schimbat frecventa. Gold FM rasuna in boxele proprii. Va las drept marturie doua piese de ieri si de azi. Care credeti ca va reusi sa ne atinga inimile peste ani?

Pe hartie

mi-am lasat sufletul
sa zboare spre alte zari,
sa vibreze la vederea altor nori,
sa se joace in alte culori.
i-am pus inimii haine noi.
acum o observ
cum se priveste in oglinda
asezata in mijlocul lumii,
asteptand sa simta din nou.
nici hainele cele noi nu reusesc
sa-i alunge tristetea.
fericirea?
este prea departe
de ceea ce rosteste
fiecare bataie a sa.

Doar niste litere adunate

M-am gandit mult pana sa-ti scriu. Sa-ti spun cate ceva din vremurile de altadata. Cum eram. Cum am ajuns. Oglinda rasfrange aschii luminoase catre noi acum. Ieri ne infrumuseta chipul. Inima? Salta si ea pe aripile notelor aflate pe un portativ desenat pe asfalt. Fericirea ne imbratisa, iar iubirea atent ne saruta trupurile. M-am gandit mult la aceste cuvinte. M-am gandit si pana la urma le-am lasat sa curga de la sine, precum un izvor ce-si duce al sau dor la vale, printre pietre, printre stanci, in inima muntelui. Le pun asa in fata ta, in palmele tale nu mai este cazul, le asez astfel, fara sa-mi pese. Odata inima ta a fost in a mea. Odata ai avut grija de a mea. Acum? Privesc vrajita luna si culeg stelele pentru a le aseza in versuri. Pentru altcineva.

Ti-as fi spus mai multe, dar muza zburda spre alte zari. Simte si viseaza in alte culori. Te las sa cuprinzi esenta literelor rasfirate in bataile de azi ale inimii, in speranta ca vei intelege ca iubirea nu poate sta multa vreme sub un toc de pantof.

Rau de toate, rau de tot

Am incercat in scurtul concediu sa-mi incarc bateriile si ca o ironie a sortii organismul mi-a dat numai lovituri sub centura. Stomacul este in pioneze, ficatul la fel, anemia este in floare si somnul linistit departe de mine. Am slabit psihic. Doar zambetul nu l-am dat jos pentru a nu observa cei dragi cat de rau imi este. Numai doctorii nu stiu ce am. Am incercat multe si nimic. Cred ca-i lipseste starea de stres. :D

Nu mai fac nimic

Mi-am spus de multe ori in gand: "Nu mai fac nimic, iau totul de-a gata. Nu-mi pasa de consecinte. Da-le incolo." Orice s-ar intampla apare si un motiv care te pune apoi pe ganduri. Te macina in interior. Iti pune neuronii sa faca spagaturi, fara zgomot. Nu mai fac nimic care sa-i faca pe ceilalti sa exclame: " ce buna esti", "cam rar oameni ca tine". Nu voi mai face astfel de lucruri. Nu mai am chef sa schimb lumea. Da, stiu mentalitate de model sau de concurenta la un concurs de miss. Cel putin nu dau replica legata de salvarea balenelor. Imi voi destrama imaginea publica. Vreau sa vad cum este sa traiesti in hainele unui damnat. Ok. Nebunie curata. Posibil. Un alt experiment. Vreau sa simt lumea intr-un alt mod. Poate voi reusi sa gasesc alte surse de inspiratie. Poate...

For the lovers

Dragostea este greu de inteles si de cuprins toata intr-o scurta imbratisare. Dar ce faci cand te pune pe jar?

Don't think further, just react

Sometimes things happen with a reason. Or we want to believe that. Today brought me something unexpected. Something I never thought. Maybe great. Not simple. But so delicious. Why? Today time stopped for couples of minutes when I reading some lines received by an e-mail. It was incredible. I will take that challenge and transformed that opportunity into gold? Or I will play again the “observer” role? I’ll stay in the dark and I will continue help others growth? Or…

Last week on my birthday I wished to make some changes, to go further. Outside the box. In my real life and also in my virtual one. Maybe the time is come.

So like I promised you I will change my blog. Life is filled with changes. Some are black, some are white. This one has the charm of a rainbow. My transformation is for you. Stay tuned!

Smiles and kisses!

Cand trecutul da mana cu prezentul

Cu toate ca simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare din cauza anemiei, ultimele minute oferite de o melodie mi-au mai indulcit un pic starea fizica. Recunosc sunt o melomana si nu voi renunta la aceasta pasiune. In ciuda multor predici tinute de colegii de serviciu, de genul "nu-i sanatos sa asculti muzica la casti, sa stai cu telefonul langa tine multe ore, etc.". Azi i-am taiat-o unei colege care nu mai contenea cu predica, spunandu-i ca nu cred in asa ceva, stiu ca nu este sanatos, dar este o placere cu vechime. Pana si Mariuca asculta muzica pe bicla.  :)
Mergand mai departe, melodia care mi-a gadilat auzul a fost una surprinzatoare prin faptul ca a adus in prim plan doi artisti care au cantat impreuna candva ca membrii ai unei formatii. Si cate inimioare ale pustoaicelor au lovit :D (inclusiv a mea).
Chiar daca s-au despartit din cauza orgoliului, aceeasi pasiune pentru muzica i-a unit din nou. Nu pot decat sa-i felicit pentru maturitate si sa le urez succes sau good luck! (cum preferati) Cine sunt ei? Voila!

Ce-i urati lui Boc de ziua lui?

In niciun caz, la multi ani (deja este mai tare decat Terminator ... se tot intoarce si nu mai vrea sa plece; Harry Potter where are youuuu????). Doar sa-i vina mintea la cap, de pe unde o colinda. Voi ce-i urati? :D

Ai tupeu, ma?

Ti-l taiem noi, nu-ti face probleme. Fa-ti doar griji! De aceea suntem aici. In varful tarii. Sa ne jucam cu nervii vostri. Cu toleranta voastra. Se resimte frustrarea din copilaria noastra grea si anume lipsa jucariilor. Acum voi sunteti papusile si noi papusarii. Pentru asta ne-am antrenat o viata intreaga. Sa scoatem performante in domenii cat mai variate. Sa nu ne intrebati cum reusim. Si noi suntem surprinsi de cat putem face. Suntem extaziati. Ne place sa fim in centrul atentiei. Asa stie lumea ca existam. Nu ca voi, care mergeti cu ochii in pamant zilnic la slujbele voastre nenorocite. Mai, amaratilor, va multumim pentru confortul oferit la votare! Va multumim, dar nu va suntem recunoscatori. Sincer, credeam ca puteti mai mult. Un procent mai ridicat, adica. Ne puteam permite si noi mai multe vizite peste hotare. Si mai multi bani. Dar, ne-ati tras-o! Singura data cand puteti face si voi treaba asta murdara! Singura data! In rest, ne ocupam noi cu trasul.  Suntem adevarati performeri. Ati avut o sansa si n-ati profitat de ea la maxim. Ratatilor!

De ce ratati? Pai, in timp ce voi va framantati neuronii cu tot felul de calcule matematice menite sa va aduca solutii eficiente la impartirea banilor pe categorii: intretinere, plata utilitati, rate lunare etc. noi incercam sa umplem mijlocul zerourilor de la finalul conturilor din banci. Conturi in mii de euro, doar nu in lei scheletici.

Acum ati inceput sa plangeti in vazul lumii, in piata mare. Sa va fie rusine! La cat am investit in voi, nerecunoscatorilor! Am fi avut o alta atitudine, insa, ne-ati fortat mana. Noi nu gustam treaba asta, precum boxerii in ring. Noua ne plac fotbalistii. De la ei am prins ideea cu lovitul la gioale. Si gandirea schematica. Cand crezi ca ai prins schema, teapa! Apare factorul surpriza. Lor le suntem recunoscatori pentru tot. Iar, voua daca nu va convine va facem o oferta cat se poate de tentanta. Deschidem larg granitele! Ei, ce ziceti? Sper sa nu ne refuzati ! Caci, daca veti spune "nu", cusca cu lei va asteapta. Mai multi decat sunt acum. Si nu vorbim de gologani, ci de pisicute. Haide, pa! Ne ducem la crasma. Sa invartim ciresicile in pahare.
Nota: Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

The month

Pe la 17 ani imi doream sa am 21, la 21 imi doream sa am vreo 25 si niciodata nu m-am gandit cum o sa fie cand voi face parte din categoria celor al caror prefix incepe cu cifra 3. Timpul a trecut atat de repede si eu am ars multe etape fara prea mare succes. Mai sunt doar cateva zile pana in acel moment. Nu-mi simt varsta si nici n-o arat fizic. Doar gandesc altfel decat obisnuiam la 21 ani. Multe emotii, ganduri, imi trec prin minte. Planuri? Sa nu uit sa privesc cerul instelat de ziua mea. Si sa schimb realitatea (chiar daca limbajul poate soca pe unii dintre voi, mesajul este unul realist, direct: ascultati cu atentie!). :)

Under construction

Pentru cateva zile, voi lasa blogul sa se mai odihneasca (asta daca nu ma iau fluturii creatiei la o plimbare din nou) :D si voi reveni cu un alt tonus. Si cu o alta fata.

Miliarde de pupici si imbratisari calde.
Cu drag, Carmen aka cub de gheata.

PS: Putin ritm ca sa nu va plictistiti!

Si s-a asezat ...

incet la masa pentru a mai scrie ceva. Franturi din gandurile de ieri, imbracate in gandurile de azi. Ar fi vrut sa le lase deoparte, sa mearga mai departe. Si a asteptat, in tacere. Un raspuns la ce a fost. La ce s-a intamplat. Desi este constienta ca asteapta in zadar, ar vrea sa schimbe situatia. Pe oameni a observat ca nu-i poate face mai buni ori capabili de gesturi marunte venite din inima. Multi gandesc material. Si aceasta constatare o doare. O doare si faptul ca este sensibila, prea sensibila pentru lumea fondata din caramizi ale intereselor. Isi doreste sa fie departe de tot. Sa redescopere lumea cu rucsacul in spate. Sa calatoreasca precum o perla pe mare. Sa nu mai auda nimic altceva decat muzica. Ar vrea sa devina designer si primul costum creat sa fie pentru sufletul sau. Ar vrea sa-i dea din nou aripile si sa zboare. Departe, cat mai departe. Dar stie ca din cenusa nu poti cladi minuni. Sau ceva durabil. A observat multe in hainele analiticului. Si asta nu este bine. Simte prea mult si cu intensitate. Nu este placut sa arzi in interior. S-a decis sa arda straiele analiticului, ale omului sensibil si ale constructorului. S-a decis sa lase sa cada cortina peste sufletul sau.

Aduceti-mi aminte sa fiu OM

"Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie." (Antoine de Saint Exupery)

Poate ca m-am mintit la infinit pana acum. Poate ca am incercat sa las lucrurile sa se asterne incet, fara prea multe explicatii. Poate ca am fost legata la ochi si n-am vazut cum sta treaba de fapt. Poate ca asa am vrut sa se intample. Poate ca nu.

Pentru prima data am reactionat dur in public la un eveniment si imi pare rau ca a iesit asa. Am fost provocata si am raspuns provocarii. Trebuia sa tac. Trebuia. Si n-am facut-o. N-am putut. S-a rasturnat paharul exact in momentul cel mai nepotrivit. Poate ca am parut o jigodie in ochii strainilor sau o persoana nepoliticoasa. Insa, n-am mai putut rabda impolitetea de a fi tratata cu spatele de o persoana cu care am impartit o relatie de prietenie de peste 16 ani. Sau poate ca doar mi s-a parut a fi o astfel de relatie. Astazi am fost pusa pe scaunelul pe care trebuia sa-l ocup cu ani in urma. Imi pare tare rau de cum a iesit totul. Rau de tot. Totodata, am realizat ca ajutorul oferit din inima si pentru care mi s-a multumit a dus la nasterea unei idei in mintile celor fata de care am reactionat, idee vizibila care mi-a lasat un gust foarte amar. Despre ce idee este vorba? Ca prietenia poate fi cumparata. Astept sa-mi fie confirmata verbal de cei in cauza si sper sa nu ma fi inselat, insa ochii nu mint.

Imi pare foarte rau ca a trebuit sa deschid azi ochii ca sa observ asta si mai rau ca persoana in cauza nu ma cunoaste chiar deloc dupa atata vreme (asa mi-a lasat impresia). Banii nu cumpara totul. Nici sentimentele reale, nici gesturile facute din suflet. Invatati sa fiti OAMENI!

I simply love...

-adierea vantului;
-ploile de vara;
-vata de zahar ars pe bat;
-inghetata de ciocolata;
-sa ratacesc in poezie si sa regasesc stari uitate;
-sa privesc lumea de pe munte;
-muzica;
-culorile ce se aseaza dimineata si seara pe cer alaturi de nori si soare;
-limonada;
-Becks;
-Bugs Bunny si alte desene animate savuroase etc.

Stari adunate

Flori, m-a  intrebat azi ce fac pe ultima suta de metri pana la schimbarea prefixului. M-a amuzat intrebarea, mai ales ca ma simt precum o adolescenta ce descopera ca exista lume inafara serviciului. Deoarece muncesc mult, nu reusesc sa pigmentez viata dupa job. Ne-am amuzat reciproc cand i-am marturisit ca in privinta realizarilor personale, am urmat o linie continua asemanatoare celei desenate de un copil pe asfalt si ca as fi putut face mai mult, dar n-a fost sa fie. S-a intamplat sa acord importanta lucrurilor  pe care le consideram importante, dar care in aceasta clipa nu mai sunt, sa-i ajut pe altii sa-si implineasca anumite vise / dorinte si sa le las pe ale mele sa mai astepte. Cineva mi-a spus odata ca nu pot fi egoista si ii dau dreptate. Este un rol pe care nu pot sa-l interpretez in viata aceasta. Si nici nu vreau, chiar daca uneori putin egoism nu strica. Mergand mai departe, pot afirma ca sunt constienta ca timpul trece (nu in favoarea noastra) si ca am multe de recuperat. Si alte lucruri de schimbat. Sper sa reusesc, mai ales ca s-au adunat tot felul de stari. Haioase in primul rand. Astept sa gasesc formula magica, dar pana atunci ma voi relaxa.

Marturisire

Imi plac dulciurelele, desi am cam rarit-o cu acestea in ultima vreme. Nu de alta, dar prea mult dulce dauneaza sanatatii (simteam nevoia sa mananc asa ceva datorita oboselii acumulate). Mai nou am realizat ca nici prajiturica nu-mi mai face cu ochiul smechereste ca altadata. Si asta de cand a inceput 'Burlacul". Cum sa ma mai duc intr-o cofetarie si sa cer vanzatoarei: "Dati-mi, va rog, si mie o prajiturica din aceea!", fara sa par suspecta prin atitudinea avuta? Pai, prajiturica este egal cu Bote aka Botezatu. Cum mai pot rosti: "Prajiturica mea! Prajiturica mea este mai buna decat a ta!" ? Imi doresc sa se termine cat mai repede emisiunea, deoarece vreau sa devorez o negresa (nu va ganditi la prostii, va rog:))))). Oare care este termenul de valabilitate al prajituricii Bote? :D Astept raspunsul de la voi. Va pup si nu uitati: fiti haiosi!

Amuzamentul continua

Diminetile care incep cu glume spontane sau momente haioase surprinse cu coada ochiului sunt cele mai binevenite. Cateva exemple:
-"suntem doar doi oameni aici dupa cum vedeti, asa ca va rog sa mergeti in biroul alaturat ca sa va rezolvati problema". Faza din final: in biroul alaturat era prezenta o singura persoana. :D (tipic romanesc gestul, nu?!)
-comediile americane a caror actiune are loc in anii nebuni de liceu si in care poti observa dupa cateva secunde multe clisee, de genul "pustani carora le plac femeile mai coapte (la varsta)", "majorete care invata sa rosteasca alfabetul pe terenul de baschet" etc.
-intotdeauna "goagalul" salveaza situatia si ... plictiseala.

Reply to: "De ce ne este frica sa facem bine?"

Sa porti haine de binefacator astazi este un act de curaj. Sa vrei sa nu te schimbi inseamna un act de nebunie pe circuitul vietii plin de contrasensuri.

Unii ar spune ca ma inscriu in prima fraza, desi ma inscriu in a doua prin gesturile pe care le fac adesea. Mi-a placut postarea dragei mele Monik si mai ales tema centrala a acesteia. Desi, am auzit adesea cuvinte de genul "esti prea buna, prea generoasa", "sa nu te schimbi", nu am ajuns sa-mi iau nasul la purtare, cum se zice si sa-mi vad de drumul ales. Si are ceva vechime acest drum. Am ales sa fac lucruri bune zilnic, ceea ce poate parea o mare tampenie pentru unii ori timp irosit in zadar, fara niciun beneficiu material. Ca am fost luata drept fraiera de multe ori nu mai are nicio importanta, nu am de gand sa-mi schimb verticalitatea. Si ai punctat un lucru esential, Monik. Ne este teama sa facem bine si mult mai usor sa gandim urat sau sa facem rau altora. Nu am cum sa-ti explic cum sta treaba cu facerea de bine. Eu asta simt si-mi place. Nu am perceput decat dupa o perioada chestia rostita de tine, dar recunosc ca nu mi-a fost niciodata frica sa fac bine. Nu cunosc multe persoane care sa ajute batranii, de exemplu, sa treaca strada. Si cand ma gandesc ca domnul Popescu a ras cand i-am marturisit asta la un seminar, alaturi de alti colegi de-ai nostri. Nebunia mare incepe in momentul in care deja te-ai obisnuit cu hainele binefacatorului si observi uratenia din jurul tau si te intrebi daca esti singur purtat de valurile unei mari involburate. In cazul meu, pot spune ca este singura nebunie la care nu voi renunta, la fel si cea legata de arte. Si daca vrei sa scapi de senzatia asta lasata de frica in fata facerii de bine, iti spun sa lasi totul sa vina de la sine. Mai simplu de atat nu se poate. Ah, du-te sa o vizitezi pe mamaita ta!

Apropo, voi ce fapte bune ati facut azi?

Ce ma amuza

Pe principiul una calda, una rece, am trecut azi prin diverse stari. M-am amuzat de la primele ore ale diminetii din mai multe motive. Pe scurt:

-sunt bune gadget-urile, dar cand nu stii cum sa le manevrezi mai bine renunta sau citeste instructiunile de utilizare (de asta au parte unii care au bani si nu stiu ce sa faca cu ei);

-sunt simpatici oamenii care considera ca un singur click rezolva problemele tehnice ale calculatorului;

-modul in care unii relationeaza cu profesia;

-adresele de e-mail alcatuite din cuvinte aiurite;

-o doamna care a interpretat cu buna stiinta un rol demn de Caragiale in troleibuz. Era atat de pretioasa...; 

-felul in care un caine din statia de autobuz se lingea pe bot in timp ce dormea (oare era mare castronul din vis? sau osul?);

-articolele din presa de genul: " Sishu si Pacha Man au postit un joint la Ateneu". Daca s-a putut, de ce nu? Altii fac posta altceva...(lol) O stire interesanta, va rog?

Ce ma agaseaza

Este aiurea sa intocmesti liste tampite care vor fi vizualizate doar de cateva perechi de ochi. Insa, ca multe lucruri care se inscriu in categoria "trebuie", le faci. De dragul datoriei. Importanta informatiilor este pusa de multe ori pe ultimul plan. Ma agaseaza sa fac liste pentru a justifica o stare de fapt. Vizibila. Pe langa acestea, in ordine aleatorie:

-persoanele care nu-si mai stiu prenumele datorita colegilor care le alinta in felurite moduri si care-si aduc aminte de acesta doar cand tin buletinul in mana;

-oamenii care confunda bancile scolii cu jobul, dand raspunsuri cat mai puerile la intrebari absolut simple;

-cei care-mi mananca timpul de dragul de a si-l ocupa pe al lor cu ceva;

-asa-zisii critici de moda (oameni obisnuiti, nu cei de specialitate) care-mi dau sfaturi in privinta vestimentatiei, de parca as avea 3 anisori, sfaturi pe care nu le-am primit niciodata de la mama mea deoarece stie ca am gusturi bune, nu agasez lumea vizual si-mi place la nebunie sa experimentez. :D Ce nu suport la acestia: nu stiu cand sa se opreasca si nici macar nu cunosc care sunt ultimele tendinte in domeniu, dar fac pe cunoscatorii. Beat it!!!!!

-conducatorii auto, posesori de jeep-uri in micul Bucuresti care claxoneaza ca tampitii crezand ca vor lua fata altor masinute mai mici decat ale lor in trafic. N-oi avea eu carnet, dar tot idioti ramaneti pentru mine, in calitate de pieton;
-cei care traiesc de dragul imaginii publice, falsand de prea multe ori in viata;
-persoanele care nu inteleg ca a fi amabil si politicos nu este = cu a fi fraier;
-cei care nu respecta munca altora, insa au pretentii ridicate ... de  la neuronii celor de langa ei, nu ai lor;
-oamenii care "miauna" ca prostii pe langa cei care au cine stie ce functii sau grade mai inalte cu speranta ca vor fi si ei remarcati candva. Remarcati, dragii mei, sunteti, dar nu in sensul bun al cuvantului;
-deasemenea, ma agaseaza persoanele care considera ca o functie inalta este egal cu a fi deasupra celorlati si care permit miaunicilor sa-si manifeste liber activitatea s.a.m.d.
-cei care ma confunda la serviciu cu un covoras de la intrarea intr-o casa, dupa care isi cer scuze pentru gesturile prostesti si cuvintele de duh aruncate a niste sageti spre mine. Data viitoare, ma voi recomanda simplu si la obiect: "Sunt pulica fara frica si fara o functie inalta." :D 

This is what I want

Hei, hei, hei, stiti ce astept cu nerabdare in luna septembrie? Unii ar zice ca este vorba despre ziua mea, eu insa, astept si asta. Albumul lui Phil Collins-Going back. Good music is back on the road, again.

Puncte

-Trebuie sa faci ceva. Sa vezi la ce te pricepi.

Si uite asa a mai aparut un proiect in minte. Iar m-am apucat de scris o alta poveste. Sper sa nu ajung sa fiu considerata drept persoana care nu-si termina proiectele literare. Ci doar incepe unele noi.

Daca, in cazul romanului deja inceput aici, nu mai am inspiratia necesara, pentru ultimul ivit, fluturii alearga ca nebunii dintr-o parte in alta a cerului. Go and see here!

Semiluna

Cu vise la purtator, fiecare isi poarta pasii catre zari stiute doar de inima sa.

Nici nu stiu cum au trecut anii atat de repede. Parca ieri stateam si priveam lumea dintr-un copac, mancand caramele alaturi de Alina. Si tot ieri experimentam placerea de a ne scrie biletele si de a le trimite in timpul orelor. Inca, imi amintesc cu drag de colegii din generala care stateau la coada in pauze pentru a le desena tatuaje pe maini. Alina era experta in reprezentarile crucilor, iar eu eram responsabila cu desenatul delfinilor (si cu scorpionii). A fost o perioada frumoasa atunci, eram libere sa visam, libere sa ne agatam trupurile de crengi si sa batem mingea pe maidan. Amandoua eram fascinate de mirajul tatuajelor si doream sa ne facem la un moment unele adevarate. N-am facut acest pas, dar ne-am bucurat din plin de cele cu care ne-am decorat mainile si umerii. Intai experimentam pe noi si apoi pe colegi. Imi aduc si acum aminte de fata mamei cand a observat scorpionul ce-mi decora timid umarul. Dupa ce i-am explicat ca nu este permanent si ca este o faza trecatoare, s-a linistit. Copilul ei cel cuminte aflat la pubertate sa se tatueze? Nu facuse asa ceva fratele meu cel nazdravan si tocmai eu ma incumetasem sa fac acel gest. I-am multumit mai tarziu pentru intelegere si discretie. Daca ar fi aflat tata...

Alaturi de Alina am copilarit si am mentinut o relatie frumoasa pana in facultate. De atunci, firul s-a rupt brusc sau poate firesc. Fiecare a pornit pe un drum diferit deoarece simteam altfel lumea. In privinta realizarilor, ea este cea mai implinita. Are doi copii frumosi si ffff cuminti (ceea ce ea n-a fost :D).

In ce ma priveste, daca este sa contabilizez pot spune ca ultimii 3 ani au fost cei mai plini din viata mea dupa ce am renuntat la primul job. Plini de amintiri frumoase, de lucruri spontane si surprize la care nu ma asteptam din partea unor oameni cu suflete mari. Realizarile mele? Oamenii pe care i-am cunoscut si locurile vizitate. Acest blog (ce va creste in continuare). Poeziile ce au prins viata in mintea mea, aici. Romanul ce zace lenes in computer, asteptandu-si continuarea.

Si cand ma gandesc ca mai este putin si implinesc o varsta pentru care aveam rezervate mintal atatea vise... vise care nu mai corespund realitatii de azi. De ce? M-am schimbat sufleteste.

Totul cu moderatie

Zilnic, citesc presa online si observ ca desi exista o anumita politica a moderarii comentariilor la articolele postate pe site-urile diverselor publicatii, treaba aceasta de moderator lasa de dorit. Exista doar politica, nu si implementarea corecta a acesteia.

Inteleg ca libertatea de exprimare este un drept garantat, nu inteleg lipsa de respect fata de limba romana si fata de ceilalti privitori care trebuie sa parcurga sputele scrise ale unor cititori cu creiere cat un bob de strugure.

In acel spatiu rezervat comentariilor, cei care posteaza comentarii refuleaza, se cearta, sunt ganditori, arata cu degetul, se injura, sustin prostia in numele adevarului suprem. Circul din piata s-a mutat online. La fel si galceava de peste gard care si-a transferat identitatea intr-un mediu in care granitele geografice au fost desfiintate. Pentru a comunica deschis, fara bariere.

Constat, ca in Romania, aceasta dorinta a exprimarii libere, fara consecinte, este prost inteleasa, mai ales ca totul ramane stocat multa vreme. Poate ca "datul cu parerea" a devenit o obisnuinta, iar aceasta atitudine nu va disparea prea curand. Nici sh, drak, tz, msh si cine mai stie ce alte aberatii care completeaza limbajul internautilor autohtoni.

Pana cand moderatorii vor invata care le este rolul cu adevarat, va mai trece multa vreme. Acelasi lucru se aplica si in cazul "gasculitelor/gascanilor" virtuali.

Catre cer

pe sub pietre incalzite
de soare,
privitorul cauta
sa cuprinda pentru cateva secunde
fragmente din natura,
in propriile maini.

inspira aerul
incet.

tresare la fiecare adiere a vantului,
ce-i poarta gandurile
catre cer
in aripile porumbeilor calatori.

in fata naturii, privitorul
incearca sa cuprinda
toate culorile in inima.

pentru el, ziua de maine
aduce un alt inceput.
iar pentru tine?

Sunt un om fericit

Cubul de gheata este istovit. Dupa atatea ore depuse in serviciul public, s-a gandit sa se duca la sala de forta. In cel mai cool loc vizitat in ultima vreme, cubul de gheata sarea vesel de la un aparat la altul in cautarea a ceva ce nu poate fi doborat. I-a uimit pe toti cei prezenti cu energia sa, antrenorii au cazut istoviti in fata lui. Si cand a ochit intr-un colt, frumos atarnat un sac de box a aflat in ce consta fericirea de moment. O satisfactie imensa i-a umplut inima. Dupa cateva lovituri in plin, s-a gandit ca noul sau prieten trebuie sa poarte un nume pe masura. Desi, i-au trecut prin minte multe alinturi, Bocsescu i s-a parut cel mai potrivit. L-a alintat timp de o ora si a plecat multumit de la sala de forta, nu de alta, dar au inceput sa-l doara muschii de la atata sport, dar si de la caratul unui ditamai sac cu bani, obtinuti in urma diminuarii, mai putin de 600 RON. Doar el stie cat are vechime in campul muncii, dar nimic nu se compara cu senzatia de a lovi un sac.

Acum cubul de gheata zambeste fericit. Ziua de maine suna bine dintr-un singur motiv: neuronii sai intra in concediu pe viata. Ii lasa pe maturatori, preferatii presedintelui sa realizeze si sa implementeze proiecte. Neuronii sai nu sunt rasplatiti pe masura si este posibil sa-si ia lumea in cap si sa plece din aceasta tara, minunata in domeniul prostiilor. :D

Zambiti, va rog! La final de an, din grisina, voi ajunge sticks. Va multumesc din inimioara mea de cub de gheata, domnilor guvernanti. Haide, luati o gura de muzica de la taica! Serviti, va rog!

Pe acoperis

Andrei: - Ce crezi ca viseaza acum Ralu?

Maria: - O mare vata de zahar pe bat.

Rasete.

A: - Ce frumoasa este lumea de aici! Atat de fragila. Ma simt precum un capitan ce scutura zarea in cautarea taramului mult visat.

M: - Un capitan ce adora acadelele! Rasete.

A: -Dar tu ce-ti doresti?

M: -Eu? Sa dansez pe o mare scena. De exemplu aceasta.

Se ridica si incepu sa danseze asa cum invatase la orele de balet cu doamna Milo. Pentru cateva minute acoperisul casei se transforma intr-o scena.

Sub ochii lui Andrei, Maria isi flutura mainile. Si se misca atat de usor de lasa impresia ca pamantul nu mai exista sub picioarele sale. Precum un fulg, urma adierea vantului.

Andrei o privea fermecat. Era pentru prima oara cand o vedea dansand. Si i se parea ca miscarile ei completau atmosfera.

Luna se lasa acoperita de imbratisarile norilor pufosi, in vreme ce stelele ii impleteau cositele aurii.

Maria se opri deodata din dans.

-Ei, ce zici?

A: - Mi-a placut. Foarte frumos. Sa inteleg ca vei urma artele la anul?

M: - Mi-ai citit gandurile. Dansul este o parte importanta din mine. Tu, tot la arhitectura vei da?

A: -Exact. Iar planul meu este sa-mi construiesc o casa sub forma unei corabii. Si de la pupa, voi saluta admirativ lumea. Imbracat, desigur, in haine de pirat.

M: - Nebun mai esti!

Rasete.

A: - Ce liniste s-a lasat!

M:- Ai dreptate. Si maine cand vom merge la mare, vom cuceri lumea intr-un alt mod.

A: -Vom saruta nisipul si apoi marea.

M:- Ce poet ai devenit?!

A: -Din cauza iubirii (si ranji).

M: - De asta, nu stiam. Si cine ti-a furat inimioara de viitor arhitect?

A: -Esti prea curioasa si stii ce se zice despre curiosi.

Ca mor repede(rostira amandoi). Rasete.

M: - Stii, ce-mi doresc acum?

A: -Ce?

M: -Sa fiu pe coada lunii si sa salut lumea cu un dans.

A: -Si tu spuneai ca sunt nebun. Ma intreci.

Rasete.

M: - Doar glumeam. Adevarul este ca as vrea sa imbratisez si luna si soarele. Crezi ca se va intampla vreodata asta?

A: - Daca ma vei iubi, da.

Rasete.

Inscriptie

Pentru: Iubirea ce n-a fost sa fie. Iubire imbracata in alte haine azi.

sa ma joc in parul tau
as vrea,
sa ma alint in bratele ca odinioara
simt nevoia.
sa-ti spun din nou "te iubesc"
si tu sa-mi raspunzi:
"si eu, draga mea".
as vrea...
timpul sa-l pot intoarce,
dar nu am cum.
inima ta si-a ales calea,
in vreme ce a mea
poarta numele tau
inscris in ea.

Ne mutam in copaci

Cea mai buna piesa din acest moment care surprinde esenta crizei de la noi. Click aici. Traiti ecologic! In copaci.(lol) Si, va rog, sa nu furati banane... de la copii.

Allegro ma non troppo

-Hei, unde alergi asa?
-Trage aer in piept!
Nu lasa goana zilei de azi
sa-si puna amprenta asupra
fiintei tale.
-Hei! Cum stai cu inima?
Ieri puteam sa-ti spun "bine", azi...
as vrea altceva.
Am vazut multe taramuri,
am poposit
prin multe colturi ale lumii,
dar, n-am gasit
o licoare pentru inima mea.
Si observ ca si-a incetinit bataile,
fiindca a obosit sa tot caute
si sa ofere.
Poate ca n-am stiut unde sa caut,
poate am fost oarba,
poate...
nu stiu sa simt ce simte ea.

Te rog, ia un loc

asteapta un minut
si poate ca in secunda
in care vei deschide larg ochii
iubirea in fata ta
usor se va aseza.
"-Te rog, ia un loc!",
iti va spune in soapta,
pentru a te fermeca cu timiditatea sa
atat de fragila.
puternic iti va inlantui inima
o va inalta,
o va zdrobi daca n-o vei uda.
te rog, ia un loc
si asculta-ti incet inima!
poate vei descoperi
lucruri vechi si lucruri noi
in ea.
poate vei regasi
ce ai pierdut ieri
cu o alta intensitate.
te rog, iubire, ia un loc
aproape de scena vietii noastre
mici.
nu-ti fie teama sa ma privesti,
doar ai facut-o de mii de ori.
m-ai ademenit,
mi-ai dat aripi sa zbor,
m-ai coborat pe pamant
prea rapid
si totusi...
pe tine te-as imbratisa oricand,
fara regrete.
si tu?

Stiu

Contul este important. Portofelul da bine daca este plin de carduri stralucitoare. Stiu cum este sa fii chibzuit si sa strangi. Stiu si cum este si cand risipesti. Al naibii de bine! (sic!) Si totusi n-am spus nimanui "te iubesc" gandindu-ma la paralele sale. Si n-am de gand sa fac asta. Poate oi fi intr-o doaga din punctul unora de vedere, dar nu pot sa-mi ascund sentimentele, iar fata mea nu stie sa minta. Dar ce te faci cand ajungi, femeie fiind sa te inscrii in categoria celor care sunt placuti pentru ca au bani in buzunare? Macar de-as avea n proprietati, conturi la x banci si cine stie ce mosteniri prin strainatate. Realitatea este ca traiesc ca si alti fraieri mioritici din salariu. Si acela ma tine cat arde un chibrit. Nimic mai mult. De rate lunare nu mai vorbesc. :D

Cretine vremuri traim. Daca am ajuns sa ne vindem pentru o moneda sau bancnota suntem tare prosti. Si sufleteste goi.

Si pentru ca tot am ajuns bogata in ochii unor cunoscuti, va spun si voua secretul meu: nu ma duc in vacante la mall. Prefer parcurile si vata de zahar ars pe bat. Data viitoare o sa va anunt cat am reusit sa strang pentru o casa, ca doar am de unde strange cureaua (inca mai am cateva locuri libere ... (lol)

Un ghem de senzatii

incet inghetata se topeste
in cupa pe care mi-ai daruit-o
candva.
mi-ai spus: "o seara regeste vom petrece"
si am petrecut mai mult de una.
senzatii
se rostogolesc inaintea mea,
in vreme ce
ganduri de ieri alearga
fara o destinatie precisa,
in cautarea
formulei eternului "ceva".
incet inghetata se topeste
in cupa ce pastreaza
fragmente d'odinioara.
oare mai tii minte
ce simteai
cand imi tineai mana stransa intr-a ta?

Doar o vorba am sa-ti spun

Astazi s-a decis cubul de gheata sa mearga la shopping. Cum s-a apucat sa poarte rochii si fuste, iar unele dintre ele sunt foarte transparente si deh! nu se cade in mediul profesional o asemenea atitudine (sic!), s-a gandit sa-si caute jupe sau furouri. Si uite asa, a colindat cubul de gheata magazinele pana a dat de o vanzatoare-pitzi. Fericit nevoie mare ca i s-a raspuns afirmativ la intrebarea legata de jupe, astepta nerabdator sa vada marfa. Cand a dat cu ochisorii inlacrimati de bucurie de acel articol, a realizat ca de un sac alb nu are nevoie trupul sau. La intrebarea "din alt material nu aveti jupe?", vanzatoarea-pitzi a scanat pentru cateva secunde dimensiunile cubului de gheata, rostind cu buzele tuguiate:

"-Stiti, dumneavoastra, sunteti g......(pauza)"

Cubul a privit-o amuzat, constient ca nu va purta vreodata dimensiunea zero la haine. Totodata, a constientizat ca lumea judeca cam des dupa dimensiuni. Numai in privinta creierului nu se intreaba ce dimensiune are. :D

A lasat-o pe vanzatoarea-pitzi blocata cand a inceput sa zambeasca larg in fata idioteniei auzite, luand-o spre iesire.

Si cum de creativitate nu duce lipsa si-a achizionat material pentru o jupa de toata frumusetea. Asa ca, dragul cub de gheata s-a decis sa devina croitorasul cel viteaz. :) Maine, poimaine se lanseaza in moda. Pazea Posh, cubul de gheata iti va lua fata! (lol)

Doua maini

precum o umbra

dragostea i-a acoperit

pe tarmul indepartat,

intre stanci.

iubire eterna si-au jurat

si-au adormit

imbratisati de luna.

s-au trezit

imbracati in culorile soarelui

dornici sa atinga cerul.

acompaniati de muzica valurilor

dragostea desena cuvinte

pe chipurile lor.

ani s-au scurs linistit

pe langa ei,

doar o fotografie

pastreaza trairile de atunci:

doua maini lasate pe nisip

in asteptarea valului,

ce le va racori.

Nota: Fotografie preluata de pe site-ul www.smartshotstudio.com

Ne-a picat frunza...

si ne-a lovit inca o data competenta guvernantilor direct in moalele capului. Am aratat lumii intregi esenta cuprinsa in versurile celor de Partizan, "Am cu ce" si am demonstrat daca mai era cazul cat de imprevizibili suntem (in mod negativ) cand vine de vorba de gestionarea imaginii tarii pe plan international. Ne-am dat singuri cu stangul in dreptul, dar n-am incetat sa zambim atata timp cat blitzurile erau atintite asupra noastra. "Ca deh! ne vedeau mama si tata de acasa, din fotoliile scumpe."

Muschetarii astia au lasat sloganul prafuit "Land of choice" deoparte, mai ales ca nu mai corespunde intru totul cerintelor actuale politice ("nu esti cu mine, esti impotriva mea") si s-au gandit (nu mult timp, caci neuronii trebuie sa se refaca repede pe alte meleaguri) ca suna mai bine cuvantul "explore". Caci, in realitate asta si fac. Exploreaza incontinuu tupeul. Oare "explore" vine de la Internet Explorer? :D

890.000 de Euro a costat distractia ce a constat intr-o balaceala media. Unde a fost transparenta de care vorbea premierul la un moment dat alaturi de capitanul navei acestei tari? "Vrem transparenta de la voi, nu si voi de la noi!" Viceversa nu merge.

Si au pus drept logo o frunza, ce o putem atinge daca we "Explore the Carpathian Garden". Interesant mesajul. Carpatii sunt frumosi, respectiv muntii reprezentativi ai Romaniei. Cu gradina stam foarte prost. Avem parte de colturi cu o natura salbatica, de o frumusete rara. Dar ce facem cu deseurile pe care le lasam in urma noastra dupa picnicuri, chiar si pe culmile muntilor? Ei, aici sa va vad dragi guvernanti. Cum scoateti camasa in fata turistilor? Stam prost la capitolul implementare in multe activitati. Cum veti schimba atitudinea romanilor in privinta protejarii mediului inconjurator peste noapte? Oare ati avea curajul sa acordati bani organizatiilor non-guvernamentale care iau masuri in mod frecvent in privinta aceasta pentru a sprijini mediul si nu orice suma, ci una de ordinul sutelor de mii de euro? Sunt curioasa. Ati avea acest curaj, fara a avea vreun fel de beneficiu de pe urma acestui demers.

Odata cu aceasta cadere a frunzei, pamantul s-a zguduit un pic, continuand "dansul pinguinului" la nivel guvernamental, iar noi am asistat din nou la faptele marete, pline de eroism ale acestora. Ne-am pus iar o alta palarie (pe plan extern), camuflata de asta data de o frunza. Si acum asteptam sa vina turistul ratacit cu o harta a Europei in maini, dornic sa ia la pas Romania. Cum il vom intimpina?

Si pentru ca tot au optat pentru o frunza, le ofer o alternativa mult mai frumoasa a acesteia: "Romania - Inspire the story hidded in the nature clothes" cu o imagine pe masura ( al doilea cadru).

Nota: Thanks, Alex, for the inspiration!

Respiro

Deasupra aburilor cu miros de cafea, totul parea simplu. Oamenii treceau pe langa masa ei, in timp ce privea pierduta spre cer. Era ceva ce-si dorise in momentele in care hartiile isi faceau loc abuziv pe biroul sau, de parca ar fi venit la un concert al unui artist consacrat. Ii placea sa observe cum lumea se misca in jurul sau, iar ea sa stea pentru a se bucura de oaza de liniste creata in mijlocul strazilor cu povesti d'altadata, prafuite de vreme. Isi dorise acest respiro, pe care-l percepea precum o eliberare. O eliberare de tot. Era departe de multe si aproape de alte lucruri dragi. Printre straini. Mesaje diferite. Vorbe prinse din zbor. Idei ce prindeau aripi in mintea ei. In oaza de liniste. Se simtea libera din nou. Sa creeze. Sa deseneze scenarii in aer. Vegheata de soarele arzator, la umbra norilor pufosi.

Ii privi fotografia. Distanta ii despartea. Si o cafea ce se racise in timp ce ea visa cu ochii larg deschisi. Si intrebarea: "ce ritm bate inima ta cand iubesti?" cu un raspuns ce-l asteapta, sperand ca nu va fi in zadar.

Departe de restul oamenilor grabiti, isi continua visarea. Pe o melodie aproape de sufletul sau. Cu un respiro la activ. Zambea.

Mentalitate prinsa intr-un sac cu bani

Motto: Ignoranta naste idioti. Si cum prostii sunt deja multi, ma intreb care dintre ei va castiga teren in viitorul apropiat.

"-Ce sa vad in Romania?
-N-am ce. Mai bine ma duc in strainatate."

Aceasta atitudine a romanului obisnuit surprinde chintesenta turismului autohton. Si mai ales al celui obisnuit cu mirosul banilor iesiti dintr-un sac peste noapte. Cuvintele de mai sus spun multe. Persoana care le-a rostit deabia poate sa vorbeasca (fara sa fiu rautacioasa), daramite sa sustina coerent un discurs in public legat de valorile culturale autohtone. Avem o tara frumoasa ce merita sa fie descoperita de noi toti, plina de legende si istorii la tot pasul. Daca autoritatile sunt ignorante si le place dezmatul, asta nu inseamna ca trebuie sa mergem la aceeasi "bisericuta" cu ei. Da, stiu serviciile nu se ridica la standardele de peste hotare. Ospatarii iti zambesc cu dublu inteles, cand iti aduc comanda dupa o jumatate de ora sau chiar o ora (am patit-o in Sibiu intr-un restaurant de fitze, caci la cele pe gustul meu nu m-am ars pana acum si iubesc acel oras mult) si se asteapta sa le lasi un bacsis frumusel, pe masura zambetului lor, bineinteles. Tu apelezi la cel mai larg zambet posibil, caci stii ca minunatul "cuc" isi va incepe aria in propriul portofel si-i lasi in final cat te tin balamalele. Serviciile sunt mult mai bune la pensiuni sau vile decat la hoteluri.

Ca simplu turist in propria-ti tara inghiti in sec cand vezi obiective culturale in paragina. Te bucuri cand ajungi pe munte sau cand imbratisezi pamantul acoperit de verdele crud al ierbii primavara. Te simti imbatat cand admiri rasaritul soarelui pe plaja. Sau izolat pe o ulita dintr-un sat netrecut pe harta. Si credeti-ma aveti multe senzatii de descoperit cand veti lua Romania la pas.

Romantism pur

La asfintit, gandurile prind alte nuante. Se imbraca in alte haine. Fine. Luminata de felinarele tarzii, odinioara dragostea avea un alt sens. Era cantata pe sub balcoane. Avea alte aripi. Acum? Este traita / savurata rapid. Romanticii de azi poarta haine din texturi cat mai complicate, cei vechi rosteau asa: it's groovy.

I'm not a doll

Ma depasesc situatiile in care aud, fie claxoane pe strada, fie apelative precum "fetita", "frumusete" sau "papusa". Alte femei nu s-ar plange, din contra ar zice" "ce bine". Ma lasa rece astfel de manifestari de om preistoric. A seduce sau a curta o femeie presupune sa te duca neuronii la mai mult decat niste cuvinte aruncate aiurea, fluieraturi s.a.m.d.

Femeia este precum o poezie fara rime, a carei esenta poate fi transpusa intr-o melodie ce va dainui. Si daca nu-ti plac poeziile, atunci gandeste-te, draga "om preistoric", la gustul primei prajituri ce ti s-a topit fin in gura. Gandeste bine inainte de a actiona (nu toate femeile se inscriu in categoria "pitzi" si nici nu zambesc larg cand sunt astfel complimentate)!

PS: Doresc sa stiu, dragi cititori barbati, de ce asemanati o femeie cu o papusa? Ce reprezinta papusa pentru voi? (pe acest blog sunt acceptate si comentariile anonime, asa ca puteti da frau liber imaginatiei. Cuvantul va apartine).

La passion

Uneori pasiunea zace intr-o simpla insiruire de note. Un exemplu il gasiti aici (de ieri ma las purtata de ritmul sau).

Pupici + incepeti sa dansati!

Ma uit peste gard, ce n-am voie?

In muzica se intampla lucruri ca si in alte domenii. Ca ascultator te bucuri cand auzi o noua melodie. Tresari la fiecare beat, vrei sa simti versurile si sa lasi muzica sa-ti patrunda in corp. Dar cand urechile tale sesizeaza aceleasi note muzicale ce impodobesc portativele a mai multor melodii, stai si te gandesti care dintre ele suna mai bine. In ultima vreme doua melodii ma amuza la culme din acest motiv. Altele ar fi ca apartin unor artisti care au avut o relatie tumultoasa, artisti cu voci foarte bune si care rup scenele cand concerteaza. Imi plac amandoi, mai ales ca sunt adeptii stilului R'n'B cu diverse influente (pop, dance, hip-hop etc.). Unul face parte din protejatii lui Jay Z, celalalt adora sa danseze si sa cante "no air" .Personal, am ales sa ascult mai des varianta elaborata a beat-urilor ce se aud continuu in prima piesa, considerand ca Rated C rocks more than R.

Singura intrebare la care n-am reusit sa gasesc raspunsul este: "cine s-a uitat primul peste gard?"

Franare

Motto: "Prietenia este un lung sir de peripetii, de momente savuroase, de mici tristeti si multe ironii haioase".

Astazi am realizat ca sunt persoane in viata mea care se considera prietenii mei, desi realitatea ii poate contrazice intru totul. Ma amuza modul in care ei tot incearca sa-mi ajunga la inima si cu toate ca am fost de fiecare sincera cu ei, explicandu-le ca nu vor ajunge sa aiba acel statut vreodata, tot continua sa-mi atraga atentia. Poate considerati ca sunt oarecum idioata ca nu ii accept drept prieteni, insa, nu am de gand sa ma inconjur de o suta de oameni de dragul de a avea cu cine sa-mi petrec timpul. Prefer calitatea, valoarea, nu cantitatea. Totul cu masura este mai corect asa.

Prefer oamenii cu care am impartit o felie de paine, oamenii cu care am stat la glume la o singura lumanare intr-o camera simplu mobilata, oamenii cu care am dansat pe mese sau am impartit povesti la un foc de tabara, oamenii alaturi de care am plans sau am ras din cine stie ce nimicuri, oamenii care mi-au fost alaturi indiferent de conditiile meteo, persoanele care mi-au acceptat si plusurile si minusurile si care au stiut sa-mi atinga inima frumos. Fara aere. Acestia sunt prietenii mei. Si acesta este profilul lor. Nu cei care apar ocazional in viata mea si ma suna asa dintr-o data ca sa afle cum o mai duc si daca pot sa-i ajut sa-si rezolve anumite probleme.

Action, please!

"Are you talking with me? I'm baaaaaaaaaaddddddddddddd!", said Cojonel.

Cand ai sa vrei

luna asterne
pete de lumina
peste un oras
imbracat in haine de culcare.
o stea asteapta sa traseze
o noua poveste
spre o destinatie
dictata de caldura sa.
cerul este o sfera pe care un copil
o tine in maini.
pe o masa
un bilet asteapta un privitor
sa-i cuprinda esenta:
"cand ai sa vrei inima sa mi-o cuprinzi
intr-o eterna visare?
cand ai sa-ti faci timp sa-i indulcesti
fiecare bataie?
sa-i aranjezi notele intr-o alta ordine?
cand o sa vrei sa te pierzi si sa te regasesti
precum aevea in melodia veche a iubirii?
da-mi de veste."

Fara consecinte

limbile ceasului
cioplesc timpul
nepasatoare.
indiferente fata de consecinte,
de urmele lasate
pe fete,
in atatea inimi.

liniile ceasului sublinieaza
in lipsa unui decret
cat suntem de fragili,
neputinciosi
in fata trecerii vremii.

spatiile goale ale ceasului
se umplu constant cu clipe ratacite,
momente savuroase,
amintiri ce vor zace in mintile noastre
pentru totdeauna.

Rugaminte

doar un minut iti cer!
niste sarmane secunde,
care oricum dispar
cat ai clipi.

nu alerga spre taramuri
peste care domneste efemerul.

nu cauta pretexte
sa nu ma privesti.
uite aici sta inima mea!
simte-i bataile! asculta-i ritmul!
ghiceste-i vulnerabilitatile!
spune-mi: "da, te voi asculta".
nu ma trimite in desertul
sentimentelor fara inteles,
prin simple priviri.

In rosu

in urma ta
ai lasat umbre
ce stau si ma privesc cu
ochi goi.

sentimentele ce odata aveau un sens
acum au doar un simplu contur
facut din nisipul
gandurilor aruncate
in aer.

inca imi amintesc
profilul creionat de tine
pe o bucata de hartie
cu pix rosu:
timida, zambitoare
si greu sa-i cuprinzi
sufletul in brate.

vorbe ce zac in propria-mi minte,
atat de indepartate si totusi
...aproape.

Segmente

undeva o clipa sta suspendata
pe ale vietii fire.
un astru suspina in fata unui nor,
iar luna arcuita vegheaza deasupra
lumii statuare.

in acest moment, o soapta zboara
catre sapte zari
sa aduca iubirii omagii
in dulcele fior al primului sarut
uitat.

iar noi?
...ratacim absenti printre atatea culori.

Aruncare

am aruncat zarurile destinului
dupa ce le-am framantat atent in maini
le-am urmarit miscarile
pana ce clipa adanc tacuta
a intins bratele spre a le cuprinde
intr-o imbratisare cutremuratoare.

Tablou static

in oglindirea apei
chipurile capata contururi nebanuite
precum cele din tablourile lui Kandinski.
puncte, linii, cercuri felurite
stau agatate pe panza ei,
scriind in continuare
pe ale naturii file trecatoare.

Pe valea plangerii

pe valea plangerii
se aduna durerile
unele in altele
si merg in sir indian,
tot inainte,
tesand in urma lor
o imensa panza
a suferintei
a cuvintelor care dor.

Scurt ne este firul

Motto:

Sufletelor ce zboara catre un alt univers.

Cand crezi ca ai atins maturitatea si o oarecare independenta a observatorului, o pala de vant rece iti strapunge pometii, oferindu-ti o lectie de viata neasteptata. Asteptarile tale mor subit, lasand loc unui singur element: speranta. Dar cand moare si aceasta, realizezi cat de scurt ne este firul. Si cat de vulnerabili suntem in fata lui.

N-as vrea sa ajung la concluzia ca povestile multor suflete pe care nu le cunosc, care lupta cu viata de cateva luni, suflete pe care le promovez in acest spatiu, sa se stinga asa cum s-a intamplat azi cu unul. Nu de alta, dar socul este dat de aceeasi boala ce mi-a rapit anul trecut oameni dragi.

Multa sanatate tuturor!

Nu stim

prin ploaie alergam uneori
sa ne racorim sufletele fierbinti,
sa simtim intr-un alt mod viata
si pamantul sub propriile talpi.

si gonim catre destinatii
cat mai diverse,
vrand sa atingem lumea,
sa-i simtim esenta.

si ne lasam imbatati de frumusetea ei,
de mirosul sau ametitor
pana in clipa in care gustam
din efemeritatea sa.

atunci realizam ca nu stim la ce se rezuma
farmecul sau.
ca suntem niste bieti calatori
ce strabat lumea in lung si-n lat
in cautarea unui ceva
indescriptibil.
si greu de simtit.

Unui strain

m-ai privit
cu ochi intrebatori,
ochi ce au surprins
fara voia lor
ceva intalnit candva,
a unui fost prezent
dulce-amarui.

mi-ai zis prin mimica ta
"ma mai iubesti?"

o intrebare simpla
cu raspunsuri complicate,
raspunsuri pe care nu le detin,
caci tu nu esti decat un strain,
intalnit in drumul meu.

nimic mai mult.

un strain ce asteapta
sa gaseasca explicatii
la o poveste de iubire
traita altadata,
terminata.

Printre soapte, calator

ti-am urmat pasii
lasati pe nisipul ud
sub atenta supraveghere
a soarelui.

am refacut inot
calea spre valul
cel mai inalt
pe care l-am privit
de pe stanci in ultima seara.

am luat o scoica gasita
in calea mea
si am lasat-o sa-mi sopteasca
versuri in ureche.

am alergat spre un punct
din desertul marii
pe care-l simteam
cum se indeparteaza
din ce in ce mai mult
de inima mea.

am luat o sticla
in care am pus nisip
si un ultim mesaj
pentru dorul calator.

gesturile reci lasa
urme adanci
in inimi
ce iubesc stangaci.

Pentru simturi

Din cutiuta cu surprize, am scos putina buna dispozitie, ce mi-a fost dictata de muze. Va invit sa urmariti traseul unei stele, sa observati cum viata canta in voi, sa nu va faceti probleme cu sunetul, basii si inaltele, sa nu lasati micile ironii ale existentei sa va doboare si mai ales sa va simtiti liberi sa dansati.

Have fun!

Pe mare

ca doua perle navigam
pe marea dragostei,
ascultam notele cuprinse
in valurile ei.

ne jucam cu mainile
prin textura sa fina
si ne miram
la fiecare vartej al sau,
cum se misca atat de repede inainte
pana-si reduce esenta la un singur
punct.

ne place ce vedem,
ne place sa ne scufundam
in mrejele ei
cu gust usor dulce-sarat.

si totusi, cum te simti cand iubesti?
descrie-mi!

Imagine ( II )

rezultatul il voi culege
si-l voi lipi de o frunza
daruita de tine candva,
pentru a o anima,
pentru a-i reda libertatea
de a dansa din nou
alaturi de mister in vant.

mai am cateva cuvinte
ca sa alcatuiesc versurile
ce le vei cuprinde in maini
cu privirea.

as fi vrut sa le aleg cu atentie,
asa cum se obisnuieste
cand iubesti,
dar, imprevizibiul si-a pus amprenta
si a ramas:
"sufletul si-a ales calea..."

Imagine ( I )

am rasturnat pe masuta alba
vocale
si am luat cate o consoana
pentru a alcatui cuvinte
care sa insumeze stari si sentimente.

le-am asezat usor pe podea,
cu teama de a nu se risipi
la prima adiere a vantului
si am inceput sa scriu cu mainile
poezia pe care o astepti de ceva vreme,
poezie
care sa cuprinda muzicalitatea
fiecarei batai a inimii.

Asculta,

Trecatorule, incotro te indrepti?
La ce te gandesti cand ma privesti?
Ce simti cand imi observi mainile intinse?
Nu, nu, nu, nu cersesc
sa-mi dai cercuri din metal rece
pe care le folosesti sa cumperi bunuri!
Nu, nu, nu, nu cersesc mila ta!
Nici compatimirea!
Nu-mi cunosti povestea
si nici n-ai timp de ea.
Tu mergi mai departe, nelamurit,
intrigat sau debusolat.
Nu-mi cunosti durerea din inima,
nici n-ai putea sa o intelegi,
asa cum nici eu n-o pot cuprinde pe toata
intr-o imbratisare de care sa ma desprind
pentru totdeauna.

Am intalnit durerea mergand ca tine,
pe drumuri ce pareau senine, lipsite de sens,
indiferent
si am patimit cand am gustat
din singurul sens pe care-l puteam percepe.

A inceput ratacirea mea de cand am sorbit
din nectarul durerii singuratatii.
Am invatat sa-mi plec privirea
catre alte orizonturi,
departe de tot, departe de mine.

Mi-am zavorat inima
in fata lumii,
in fata ta, trecatorule grabit,
prins de cadrul lumii proprii.
Si am inceput sa astept,
o asteptare ce doare nespus de mult.

Stiu, cuvintele m-au parasit
au luat-o la vale precum izvoarele
ce mangaie pantecul muntilor.
Mi-a ramas doar privirea patrunzatoare.
Nu-ti fie teama de mine!
Povestea mea este acum prinsa in lumea ta,
precum o pata,
o intamplare bizara, intalnita la acest colt de strada,
intr-o zi inabusitoare de vara.
***
Asculta, ai vrea sa-mi imprumuti vorbele tale
pentru a-mi continua povestea
dincolo de priviri,
cu voce tare?

Fara aripi atasate

incet
ti-am lasat cuvinte
in palma
si le-am privit
cum se inmultesc,
cum se transforma in gesturi,
in priviri furate.

in liniste,
am simtit,
cum inima isi continua
muzica
departe de zgomotul lumii.

am cantarit
iubirea de la apusul soarelui
pana ce luna
si-a aratat chipul,
fara aripi atasate,
cuprinsi de zare.

Pe un fir de ata

lumina isi revarsa imbratisarea
peste micimea noastra
si ne cuprinde,
furandu-ne de fiecare data
priviri.

griul ne cuprinde uneori fiinta,
ne strange inima.
mintea nu ne mai duce
spre zarile odata albastre
ci spre alte lumi
pe care le cucerim,
pana cadem obositi
de ispravile noastre.

se intampla sa ne mai oprim
in drum,
sa stam
in tacere.
pe un fir de ata,
ne lasam destinul
sa se joace un joc
vechi,
imprevizibil,
pana in clipa in care
firul cade pe pamant
pentru a trasa
linii clare
catre altundeva.

Sa faci

Daca ai impresia ca fiecare mana de ajutor oferita cuiva iti va conferi pe viitor titlul de cel mai generos om, atunci ar fi cazul sa renunti la aceasta idee. De cele mai multe ori, vei constata ca ajutorul apare din necunoscut, nu din cunoscut. Asa este natura firii umane sau asa trebuie sa se intample. Ajutorul are partea sa de imprevizibil ce trebuie acceptata. Previzibilul l-ar imbraca in aura obisnuitului. Banalului.

Important este sa faci lucruri ce-si vor pune amprenta asupra celorlati in mod constructiv. Fara a avea mari asteptari din partea acestora.

Si ce daca +++

totul este trecator, conteaza sa nu fie sters. Lipsit de amintiri. De trairi.

Stickwitu

Motto: "Actul creatiei presupune si o anumita doza de a soca. Iar de la soc pana la nebunie este o linie foarte subtire de trasat".

Vrei sa devii megastar? Esti sigur ca asta iti doresti cu adevarat? Se poate. Tot ce trebuie este sa renunti la o parte din eul tau. Daca faci acest lucru castigi, daca nu, te-ai ars. Publicul simte. Asculta-ma cu mare atentie! Si incearca sa nu zugravesti peretii mei albi cu privirea ta. Ochii la mine. Asa este mai bine. Deci, unde am ramas? Megastar, zici? Iti place Lady Gaga? Ca nu este o lady stie toata lumea, dar iti place felul ei de a canta? Nu???? Dar, tu esti chiar nebun? N-ai vazut cum imbratiseaza pianul pe scena? Cum ii aluneca degetele pe clape? Nu???? Uite un filmulet dintr-un concert de-al sau. Hai, zii ca te-am convins? Nu???? Aia face "sex" in public, pe scena si n-o amendeaza nimeni ca aduce atingere bunelor moravuri. Ai mai vazut tu pe cineva sa atinga pianul asa, in timp ce filtreaza cantand? Bun, nu-ti place de ea. De ce? O imita pe Madonna? Asta este o gluma. Ultimul ei videoclip este plin de momente ce te duc cu mintea la creatiile Madonnei? Haide, mai! Ok. Avem si parti ce aduc cu Vogue, putin din Like a prayer si totusi ce nu-ti place la ea? Tipa are umor negru. Am inteles. Detesti modul in care se imbraca. Daca nu suporta textila, ce sa-i faci? Ii place sa fie naturala, nu???? Nu????? Socheaza????? Dar ce vrei tu sa faca ca sa atraga atentia a milioane de oameni? Sa sparga bariere pe care altii le-au daramat deja, inaintea ei? Este singurul lucru previzibil in cazul sau. Ai dreptate aici, nu te contrazic. Dar tipa stie ce vrea. Si uite ca si obtine. Soc dupa soc si cate un premiu in domeniu. Tu ai putea face asta? Crezi???? Si totusi cu cine ai vrea tu sa te asemeni? Ca stil muzical si atitudine? Freddie Mercury? Bun. We are the champions!!!! Imi place gandirea ta. Un adevarat invingator. Sa-ti spun un mic secret. Si eu am fost fan Queen. Vezi tu mustata mea are istorie. Din cauza lui Freddie mi-am lasat-o. Cand am observat cum farmeca el lumea, mi-am zis ca pot si eu asta. Si uite, cati ani au trecut de cand el nu mai este. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Tot fermecator a ramas in memoria fanilor. Auzi, dar piese proprii ai? Aha! Cum???? Cu mult boom-boom de trepideaza podeaua? Pai, ce rocker esti tu? Unul modern. Cum vine asta? Haine mulate din piele. Discuri??? Si platane???? Esarfe?????? Doar nu esti Steven Tyler? Hai ca pe asta n-am mai auzit-o. Un "Freddie" la platane? In cluburi? S-ar putea sa iasa ceva. Esti sigur ca asta iti doresti? OK. Sa-i dam bice!!! Atentie o alta unda de soc va lua nastere.

PS: Aceasta postare este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Celor care le vine ideea copierii personajului "Freddie" le sugerez sa se lase pagubasi. Drepturile de autor imi apartin. A fost un singur Freddie ce a ridicat multimea in picioare cu vocea sa.

Moartea lui P

Pe ploaie totul pare atat de linistitor. Amortit. Ganduri ce se tolanesc in minte. Inainte si inapoi. Baltoacele din gropi decoreaza asfaltul odata fierbinte, asemeni unui ring de dans pe care exersam pasi de balet (nevoiti). Nici stirile nu ne strica moralul, nici imaginile ce se deruleaza prin fata noastra ori cuvintele rostite stalcit de unii prezentatori. Doar privim si auzim ca nu s-a schimbat nimic de dimineata. Doar orele au trecut. Altceva?

Realizam ca repetitia nu este mama invataturii, ca am fost pacaliti de vechii romani. Ca limba romana si-a pierdut farmecul. S-a dus iubirea pentru ea. Si-a facut bagajele si a plecat undeva intr-un colt pierdut din S.U.A. Sta tolanita la soare langa un batranel bogat. Daca a putut, cu asta s-a multumit. Rochia limbii romane este acum facuta din denim (inca, n-am abandonat albastrul - sic!). In acel peisaj P sta izolat si priveste cum randurile pe care odata le umplea, cum reusea el sa se streacoare atat de fin, neobservat, sunt acum golite. Daca ar putea sa provoace pe cineva la un duel verbal, ar face-o fara nicio ezitare. Dar nu poate. Sta incapabil si priveste cartea amintirilor. "Ce bine era atunci. Lumea ma respecta. Acum... nici nu mai stiu ca exist. M-au izgonit in exil."

Stie ca este doar o prepozitie, trecuta in opozitie fara niciun drept de vot. Asa se intampla mereu cand linistea este tulburata de cate un cataclism. Si cum noua nu ne place din fire sa se bage cineva in fata noastra fara a comenta, P si-a gasit sfarsitul rapid. L-am pedepsit, ca, deh! ne grabim.

In alte vremuri, "pe" valsa alaturi de "care", azi doar putini mai stiu de peripetiile lor.

Sub un nor P (pe) i-a pulsul natiunii. Isi spune in sinea sa: "am trecut si pe aici. Sunt fericit. Va salut!"

Sa...

In secolul vitezei si al ratacirii continue in material, lipsiti de aripi, decazuti si inaltati prin intermediul vorbelor, sa construiesti un lucru durabil este ceva mai mult decat indraznet. Mai degraba nebunesc.

Cand esti deschis la minte si te lovesti constant de refuzuri ce se inscriu in expresia "lasa, ca merge si asa", nu ai cum sa nu crezi ca va veni si clipa in care vei dori sa pasesti spre alte orizonturi, in care tot ceea ce ti se parea imposibil devine posibil pentru ca asa ii este menirea. In ultima perioada asta simt cel putin pe plan profesional. As vrea sa rup lanturile, sa invat sa zbor din nou. Doar sunt o persoana "atipica in sistem", "extraterestra".

Sa construiesti ceva intr-un sistem in care este mai bine sa nu-i strici starea de spirit, sa nu-i provoci dereglari ce nu pot fi rezolvate cu vitamine, proteine etc, inseamna ca nu intelegi starea de fapt. Ca esti impotriva naturii firii. "Daca merge astfel, de ce sa schimbam ?"

"Pentru ca" nu-si are rostul aici. Este stinger. Constructorul ajunge sa-si arunce instrumentele pe jos si sa imbrace hainele monotoniei. Neuronii intra intr-o eterna somnolenta. Panoul cu portretele celor mai muncitori angajati poarta acum un praf galben, invechit. Nu mai impun limite ale continuitatii, ci doar ale starii de veghe. Scriu istoria plictiselii. Lipsita de profesionalism.

???

1. Fericirea este doar o pasare calatoare pe care trebuie sa stii cum sa o apropii de inima.

2.Cand privesti rasaritul soarelui, gandeste-te ca orice inceput este unul plin de vulnerabilitate, invaluit in culori uluitoare.
3. Sufletul are un singur punct sensibil: frumusetea lipsita de farduri.

4. Cand ai impresia ca ai ajuns la un capat de drum, un altul ti se va oferi privirii. Trebuie doar sa observi lumea din jurul tau.

5. O fi totul considerat zadarnic, insa, esenta sa ramane coplesitoare.

Nota: Nu cautati pe google, gandurile expuse mai sus, nu le veti gasi decat aici.

It's got to

It's got to be good
to give your love away
without thinkin'
openly, wild and free.

You might think that
love is foolish

Indeed.

Love is a blind shadow
for your heart.
A shadow which can
transform you
into a hero or a slave.

It's up to you
to dress appropiate
when you want
to complete the game
of hunting love down.
And close to your humble soul.

It's got to be good
to simply love.

Alegeri

Dintre o para si un mar, as alege fara nicio ezitare marul. Am mai multe amintiri legate de el. Si mult mai multe julituri numarate in copilaria mea ce mi s-au intiparit in minte cand alergam cu merele in maini pe strada, spre locurile de joaca.

La fel as proceda si in cazul prietenilor. Numai ca mai sunt si situatii in care am dat cu nuca-n perete in cazul alegerilor. Si nu pentru ca n-am cantarit bine deciziile. Ci din cauza momentelor total nepotrivite. O fi fost Mercur retrograd sau cine stie ce alta planeta, ideea este ca au fost momente cand am luat decizii gresite. Nu din rea vointa. Efectele au aparut mult mai tarziu. Si le-am putut masura. Partea proasta a deciziilor eronate este aceea ca trebuie sa repari, sa astupi golurile ivite. Si da, sa te transformi peste noapte in micul constructor.

In ultimele saptamani m-am luptat cu o decizie. Am intors-o pe toate partile. Mi-am facut tot felul de calcule matematice legate de partea financiara. Si am constatat ca raman mereu cu un mare 0 barat dupa cheltuielile cu platile lunare. Acum cateva minute, mi-am schimbat decizia. De ce? Am realizat ca am facut doar posibilul, nu si imposibilul. Si cum mie imi plac provocarile, o sa o duc si pe aceasta la bun sfarsit. Doar Dumnezeu stie ce o sa iasa si capsorul meu.

Curiozitate

"- Sunteti din Bucuresti?
- Da.
- Aveti un accent diferit. De persoana straina.
- Nu am trait pe alte meleaguri (rasete). Va multumesc pentru compliment."

Un fragment dintr-o discutie avuta azi la cumparaturi cu o persoana pe care n-o cunosteam. Si pentru ca mi s-a mai spus treaba asta, am o intrebare pentru cei care ma cunosc si mi-au auzit vocea: "ce accent am?" (vreau sa stiu raspunsul vostru, pentru a sti ce tara sa aleg ca sa-mi continui povestea :)))))))
Kisses!

Caut idei

De obicei, cautam lucruri pierdute. Drumuri vechi, dar noi pentru exploratorii din trupurile noastre. Reinviem amintiri. Si ne agatam de pretexte la infinit. Apasam tasta "on hold" de mii de ori. Pana cand?

Provocarea de azi: caut idei... geniale. Ofer raspunsuri prompte (+ alte idei la schimb).

Pupici si imbratisari calde!

Lucruri potrivite

Motto: "Nisipul din clepsidra se scurge in liniste, departe de griji. Dar ce vei face in momentul in care se va sparge? Iti vei cumpara alta?"

O mica stea a decis sa-si faca de cap. Sa rastoarne cu josu-n-sus tot ce a cladit. Dintr-un motiv cat se poate de normal. De schimbare a ritmului.

A rupt firele ce o legau de modul cel mai bun de a rezolva problemele si anume diplomatia ridicand stacheta. Ce a reusit? Sa puna punctul pe "i" nimic mai mult. Lumea nu o poate schimba. Este o cauza pierduta. Desi este constienta ca oamenii nu digera usor adevarul cat se poate de palpabil, nu doar evident, a ales sa-si aleaga o alta traiectorie. Dupa ce a rostit cu voce tare ca-si va urma visele fara sa-i para rau de decizia luata, a constatat ca pentru unii imaginea conteaza enorm. Pacat! Lucrurile se potrivesc o data cu trecerea timpului.

Unii stiu doar sa-si pazeasca spatele si locul, fara sa realizeze cat de mici pot fi. Goi in suflet. Ce va face mai departe? Doar timpul stie.

Ia spune-mi tu, puisor, ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Este una dintre intrebarile de care ne-am lovit in copilarie. Intrebare spusa fie de parinti, bunici, unchi, matusi, prieteni de familie, profesori (sau copiii cu care imparteam ciocolata si diversele jucarii). In calitate de copil, aveai cateva optiuni: fie erai sincer, fie smecher sau un mare mincinos caruia ii placea sa se umfle in "pene" (pe care oricum nu le avea in dotare).

In cazul meu, optiunile erau cam aceleasi pe care le auzeai din gura unei fetite. Doctorita si profesoara au fost primele mele ganduri legate de viitor. Asta pana cand am descoperit ca-mi place luna si ca as fi vrut sa-mi pun si eu piciorusele pe ea. Prin urmare, cosmonaut scria pe mine. Totul a fost frumos, pana in clipa in care am simtit cum sta treaba cu raul de... inaltime (asta nu m-a impiedicat sa iubesc muntele mai mult decat marea). Pa!Pa, draga cosmonaut! Urmatoarea idee a vizat una din primele optiuni si anume aceea de a fi profesoara. Nu orice fel de profesoara: de germana. Am renuntat si la aceasta varianta, in momentul in care am ajuns la liceu si am constatat ca nu am cum sa mai invat germana, caci era o singura grupa de incepatori, nu de avansati cum mi-as fi dorit. Am trecut si de faza aceasta cu usurinta, amuzata oricum de melodia celor de la Voltaj cu profa de germana. La facultate, am uitat definitiv de germana si am ales asa cum era prevazuta in aria curriculara, limba engleza. A fost o decizie riscanta, caci nu luasem lectii de engleza pana atunci. La examene, m-am bazat doar pe cunostintele proprii din cantece, filme si reviste citite. Cand am decis sa invata gramatica limbii engleza, am renuntat. Nu ma atragea deloc. De atunci, au trecut ani buni si recunosc ca a inceput sa-mi placa aceasta limba, uitand in schimb limba germana. N-am pierdut insa, accentul cu care mai pot rosti cuvinte uzuale in germana. :D

Tragand linie, am ajuns la concluzia ca pasii mi-au fost purtati spre alte cai... toate anevoioase. Una priveste meseria actuala din care ma voi retrage pentru a imbratisa placerea de a scrie si de a picta (doua picaturi ale creativitatii). Doua placeri pe care le voi imbina intr-un alt spatiu.

Intr-un colt de lume

...o stea isi cauta drumul. Si-a pierdut putin din stralucire, nu din credinta. Dupa ultimele zile...zbuciumate, lipsite de liniste, pline de oboseala, a decis sa ia o pauza. Nu a uitat de muzica. Si nici de sufletul sau.

Acum se gandeste la ce mai are de facut pana cand luna o va imbratisa. Doar cateva ore o despart de ziua de maine. Si aluneca usor peste un nor alb... in pasi de dans.
Si maine? O va lua de la inceput.

:) Cu muzica zburand in jurul sau. Tot mai departe.

Oare stii?

Fete. Oameni. Alte timpuri. Raze de soare la fel de jucause ca si altadata. Muzica. Rataciri printre bataile inimii. Priviri ce ascund ganduri pudrate de fericire. Iubire impartasita.

Pe drumurile necunoscute ale vietii pasim. Ne mai impiedicam uneori si ajungem in bratele iubirii. Voit sau intamplator nu mai conteaza.Dar ce dulce este gustul sau simtit printre liniile fine ale pielii? Ce poti simti cand tii in maini un bilet pe care au fost asezat soapte de iubire?

Oare stii?

O felie de pizza

Se intampla uneori sa descoperi accidental colturi de lume uitate. La fel se intampla sa descoperi ca lumea din jur nu este asa cum percepeai. A poza astazi este mai la indemana multora. Imaginea pe care o lasi in spatiul public sau in ochii celorlalti conteaza mai mult decat o mie de cuvinte insiruite aiurea. Cum ramane cu uitata calitate de a fi OM? Mizam pe ea atunci cand vorbim despre noi in CV-uri, dar o ignoram constant in realitate.

Astazi, mi s-a spus ca sunt o persoana dificila. Sunt constienta de acest aspect din adolescenta. Il recunosc si nu ma ascund dupa degete. Imi arat sentimentele adevarate, nu mi le maschez. Nu pup funduri de dragul de a da bine in fata altora. Imi cunosc limitele si stiu cand sa ma opresc si cand sa spun "gata". A fi bun si amabil nu este egal cu a fi fraier.

Ma cunosc prea bine si nu joc rolul de manipulator, desi ma pricep la vorbe. Si da, nu am de gand sa fac lucrul acesta niciodata in niciun spatiu, fie el public sau privat, pentru a obtine ceva ori a-mi impune o idee. Iti place ceea ce-ti spun, bine, nu-ti place, mi-e totuna. Viata este plina de alegeri. Ciudate uneori. Dar daca le luam cu verticalitate, s-ar putea sa avem o cu totul alta viziune.

Cert este ca nu am de gand sa-mi schimb stilul ori modul de a privi lucrurile. Nu renunt la verticalitate de dragul unei imagini de carton care la prima ploaie se poate strica. Prefer sa raman un simplu om. Cu ganduri bune.

Si totusi, raman cateva chestiuni de discutat: cati primiti zilnic cuvinte frumoase despre voi ? Cati demonstrati constant celorlalti ca sunteti speciali si nu va renegati sufletul (fara a va astepta la minuni sau cine stie ce cadouri)?

Inca un an

Timpul este valoros pentru fiecare dintre noi. Ne gandim adesea la el. Si cand vine vremea sa suflam in luminarile asezate frumos pe tort, ne loveste din nou cu prezenta sa invizibila si totusi perceptibila.

Ce am realizat in ultimul an? Ce am trait si mai ales cu ce am ramas?

Maine este o zi mare pentru "pisoiul" meu preferat. Mai adaugam inca un an la relatia noastra de prietenie ce dateaza din liceu. Relatie ale carei caramizi au fost puse in liniste. Cu numeroase amintiri drept marturii. Chiar daca n-o sa petrecem in acelasi stil adolescentin, iar eu n-o sa am in ghiozdan, minunatul mega sandwich pregatit de mama, tocmai bun de devorat, vom avea ce povesti. Chiar si despre relatia noastra cu tigarile. Apropo, mai tii minte, cand m-ai vazut prima oara cu o tigara in mana?

Maine, am sa-l trag pe "pisoi" de mustati. Sper sa ma lase, nu de alta dar am ramas acelasi "pisoias" temator. :D

Recunosc ca n-am dexteritatea sa de a prinde "soricei", poate reusesc maine. Stau prost cu tactica. Gandesc strategii detaliate, dar cand vine vorba de punerea lor in aplicare, ma fac din ce in ce mai mic. :D. I'm just the Brain, nu Spiderman.

Maine este ziua sa. Implineste o varsta frumoasa. Asa ca, draga Flori cu suflet de copil, nu-ti spun decat atat: La multi ani! (restul cuvintelor le pastrez pentru intalnire).

Pupici si imbratisari virtuale!

La multi ani, copii!

Copilaria este o lume de miracole si de uimire a creatiei scaldate in lumina, iesind din intuneric, nespus de noua si proaspata si uluitoare.

(Eugene Ionesco)

?

Cand paharul se umple si cade pe masa spargandu-se in n parti, ce ramane de facut?

Si a stat

Si a privit cum pescarusul zbura...departe, tot mai departe. Ar fi vrut sa-l strige, sa-i spuna vorbe de ieri cu alte intelesuri azi. Si l-a privit cum in nori se imbraca si a stat din nou purtata de ganduri.

Nu va atinge marea anul acesta si nici in apa, picioarele nu si le v-a mai scufunda. Multe planuri i s-au naruit. Solutii? Sa se opreasca din visat.

De la TV

Intr-o discutie ce avea in centrul sau portretul unui anume barbat, am auzit minunata replica: "Intotdeauna mi-a placut de el ca barbat."(sic!) Si eu care credeam ca era vorba despre o ea. :D

Nu ai cum...

sa scapi frumusetii care goneste precum un tren, trece prin fata, te lasa uneori cu ochii in soare, dar tot placuta ramane in esenta sa. Poti sa carcotesti la nesfarsit la adresa ei, tot iti va placea, de fapt. Iti va atinge inima, fie si pentru o secunda. Vei exclama "wow" si vei alerga in spatele ei, precum un accesoriu. O sa doresti sa fii si tu privit precum ea, sa lasi in urma ta idei. Sa ramai indiferent la ceea ce gura lumii rosteste, sa-ti accepti esenta si menirea.

Cand ai sa descoperi dragostea, o sa o vezi atat de frumoasa, intangibila si totusi....o sa vrei sa te afunzi in bratele sale. O data si inca o data.

Cand vei asculta muzica ce-ti va inalta inima, o sa iti doresti sa fii o nota pe portativ. Nimic mai mult.