M-am gandit mult pana sa-ti scriu. Sa-ti spun cate ceva din vremurile de altadata. Cum eram. Cum am ajuns. Oglinda rasfrange aschii luminoase catre noi acum. Ieri ne infrumuseta chipul. Inima? Salta si ea pe aripile notelor aflate pe un portativ desenat pe asfalt. Fericirea ne imbratisa, iar iubirea atent ne saruta trupurile. M-am gandit mult la aceste cuvinte. M-am gandit si pana la urma le-am lasat sa curga de la sine, precum un izvor ce-si duce al sau dor la vale, printre pietre, printre stanci, in inima muntelui. Le pun asa in fata ta, in palmele tale nu mai este cazul, le asez astfel, fara sa-mi pese. Odata inima ta a fost in a mea. Odata ai avut grija de a mea. Acum? Privesc vrajita luna si culeg stelele pentru a le aseza in versuri. Pentru altcineva.
Ti-as fi spus mai multe, dar muza zburda spre alte zari. Simte si viseaza in alte culori. Te las sa cuprinzi esenta literelor rasfirate in bataile de azi ale inimii, in speranta ca vei intelege ca iubirea nu poate sta multa vreme sub un toc de pantof.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu