De la şi până la....

Când ideile se aleargă unele pe altele, într-un joc intens, cauţi să discerni care sunt cele potrivite şi care nu te mai pot însoţi pentru o vreme la drum lung. La fel se întâmplă şi cu oamenii. Cu toţii, am avut parte de pierderi personale, cine afirmă că nu, este un mare mincinos, mai grav este că se minte pe el însuşi. Important în această existenţă este să ne lăsăm amprenta asupra celorlaţi în mod constructiv, cât de puţin. Ştiu multe vorbe pot fi catalogate bla-bla-bla-uri, în cele din urmă, însă, haideţi să schimbăm ambalajul. Şi primul pas este să începem cu noi, cu propriile gesturi, atitudini, comportamente. Îmi este greu să mă întorc să mai scriu, aşa cum v-am obişnuit, pentru că trebuie să lupt mai întâi cu propriile muze, temeri, demoni, vulnerabilităţi etc. A fi vulnerabil în faţa celorlalţi nu este ceva plăcut azi, am fost aşa. Încă nu am găsit resortul care să mă facă să mă întorc. Citesc mult şi recitesc anumite scrieri proprii nefinalizate şi ştiu că trebuie să iau taurul de coarne, într-un final tot acolo voi ajunge pentru a le finaliza. Pentru mine, sunt precum nişte copii abandonaţi care trăiesc în haos. Cine spune că termină romane ori poveşti rapid, ori este norocos şi vizitat des de muze ori un mare mincinos. Te frângi şi te răsfrângi printre acele rânduri care ţin cititorul aproape. Şi pentru a-l menţine acolo, în poveste, trebuie să fii sincer, să-ţi laşi amprenta sufletească. Orice scriitor bun şi care ne-a fermecat cu poveştile sale, a pus ceva din el în fiecare scriere, în fiecare personaj. A rupt din el, pentru că viaţa înseamnă să laşi fragmente din tine oriunde te-ai afla, orice ai face, în orice relaţie. Iar când eşti în impas şi nu mai scrii calitativ, ştii că te-ai schimbat. Esenţial, nu mai eşti la fel. Momentan, îmi caut esenţa. Soluţia îmi aparţine.  

XO

2015

Dragă 2015, 

Sub pălăria ta, sper să ne porți pașii către alte teritorii de explorare, să ne oferi alte momente epice alături de cei dragi, să ne umpli clipele cu mult mai multe surprize plăcute decât anul ce tocmai a trecut, să ne aduci multe muze pentru a finaliza proiecte de suflet începute, să ne umpli corpurile cu sănătate și voie bună și inimile cu iubire și bunătate, iar peste toate să adaugi puțină magie și multă muzică bună, nu de alta, dar la final avem de gând să spunem: "a fost un an al naibii de bun".

La mulți ani, tuturor!

Daaaa...

m-am întors din concediu. Unul frumos, savuros și memorabil. Un pic mai șugubeață și totuși la fel. :))) Am râs mult, am glumit și am savurat din multe bunătăți (mai mult decât obișnuiesc) și drept rezultat am pus pe mine câteva kilograme ... de fericire. Dacă mai stăteam în concediu ajungeam să interpretez rolul Grăsunului de pe masa de Crăciun, dar s-a terminat exact când alte idei de trasee au apărut. :D M-am lăsat pradă frumuseților ascunse pe aceste meleaguri, fără regrete, în tihnă și mi-am lăsat sufletul să se inunde în credință, culoare și felurite povești. Am sedus pisici (de care n-am mai reușit să scap, decât cu ajutorul prietenilor :)))), m-am jucat cu mulți căței haioși și am dus n negocieri multirasiale (prietenii știu de ce). Am făcut primul meu selfie la Lacul Sf. Ana alături de simpaticii camarazi de drum și am ajuns acasă timid. Recunosc, că am avut parte de șoc acasă, pentru n-am mai plecat așa de mult și mi-au trebuit minute bune să mă acomodez. Eram precum veverița, întâlnită la Miclăușeni, care privea lumea uimită, întrebându-se continuu: "Huh?! Oooooaaameni?! Voi de unde ați mai apărut?". Azi, când am ieșit cu treburi prin oraș, mi-am dat seama că am ajuns în București, locul în care totul se învârte rapid și că trebuie să mă adaptez din nou la acest ritm nebun rău de tot. Da, copii, Robocop se întoarce la muncă în curând. :))))

Si am ajuns in final si aici ... la alti 7 ani

Motto:  "- De cand am asteptat sa ajungi aici!!! Din iunie."

Adevarul este ca acum pot sa-mi privesc prietena cea mai buna direct in ochi de la egal la egal...peste exact o ora si 19 minute voi purta aceeasi varsta ca si ea (timp in care voi nu o sa stiti cu exactitate cand m-am nascut, pentru ca o sa tot scriu :D). Azi, mi-a facut un alt gen de cadou, iar eu i-am raspuns. Ne-am amuzat din nou la telefon asa cum obisnuim si mi-a dat dreptate. Au trecut anii peste noi si au legat si mai strans prietenia noastra. Lucru care se intampla firesc in prieteniile adevarate. Partea haioasa este ca acum n ani eram in Cismigiu intr-una din zilele toride ale unei vacante de vara si stateam pe o banca cu o punga de pufarine din care mancam si am impartit-o si cu porumbeii din jur si ne gandeam cum o sa fie peste ani. Ultima idee de care imi amintesc este aceea a unor babute cu bastoane care se vor uita la cei tineri de langa ele cu planuri si vise la purtator. In aseara aceasta, dupa primirea cadoului online, i-am lansat o provocare. Partea haioasa este ca ea a luat-o in serios si nu stie ce o asteapta. Ii voi insela gandurile, nu si asteptarile. Caci de data aceasta voi imortaliza momentul pentru a ne aminti cu zambetul pe buze de el ... peste alti ani.
Celorlati care mi-au oferit momente frumoase azi le multumesc si sper ca bomboanele primite le-au indulcit ziua. :D

Momentul de 0 grade

Prietena mea cea mai buna s-a gandit la un altfel de cadou de ziua mea de nastere, tinand cont ca sunt pe fuga si ma voi pregati doar pentru concediu. M-a amuzat faptul ca nu stia cum sa-mi spuna, a incercat sa ma pregateasca si cand mi-a dezvaluit cadoul i-am spus ca este un moment de genul: inainte si dupa. Unul epic de care ne vom aminti mereu si vom rade.

Mai este putin...

pana ma voi bucura (si sper asta din tot sufletul, caci renunt la telefon) de vacanta mult asteptata. Va fi o vacanta plina de relaxare, voie buna, drumetii, peripetii, dulciuri (deh! nu pot rezista in fata lor, inca sunt copil in sinea mea) alaturi de oameni tare simpatici si haiosi. Voi colinda acest taram de basm, ma voi lasa cuprinsa de muze in anumite locuri si ma voi intoarce cu multe comori sufletesti. Anul acesta imi fac de cap asa cum mi-a dictat inima in octombrie anul trecut. Voi face tot ce-mi pofteste sufletul, pentru ca vreau sa incep sa gandesc egoist si sa ma pun pe primul loc si nu ultimul, asa cum obisnuiesc. Schimb tactica. Inca, mai am lucruri de bifat si la care nu am de gand sa renunt. Sa inceapa distractia!

Din zori și până-n seară

Sunt clipe în care realizez că inima mea bate ritmat românește. Sunt locuri de care mă îndrăgostesc de fiecare dată constant și totuși altfel. Sunt colțuri ale țării pe care anul acesta le voi descoperi cu acea curiozitate specifică unui copil. Concediul va fi plin de istorioare, zâmbete furate, zmei și da multe, multe buzunare pline cu idei. Până când vă veți delecta cu istorisirile mele, vă las să vă îndrăgostiți și voi de câteva părți din acest colț de basm numit România:

Mi-e dor...

sa desenez.
sa umplu casa de culori.
de plimbarile lungi prin parc.
sa ma pierd in iubire.
sa scriu retete noi.
sa surprind peisaje oferite de natura salbatica.

Ce frumoasa esti???

Poate ca unele persoane ar vrea sa auda aceasta afirmatie des. Si ar fi dispuse sa faca orice pentru aceste cuvinte. Eu, una, nu. Cred in alt gen de frumusete. Si recunosc ca nu ma dau in vant dupa astfel de remarci. Am auzit de n ori acele vorbe si cu toate acestea nu am ajuns sa cred in ele sau sa-mi iau nasul la purtare pentru felul cum arat. In esenta, raman eu, cu haine sau fara. Cine ma place, bine, cine nu, la fel. Nu sufar din astfel de cauze minuscule. Poate parea aiurea, in conditiile actuale, cand imaginea conteaza, in special cea vizibila, dar am deschis usi pentru modul in care sunt si pentru cum privesc lucrurile, nu pentru ca sunt o aratare ce se inscrie la categoria "frumoasa". Si, da, n-o sa auziti multe femei care afirma ca sunt aratari, zane, printese, da (termenul "aratare" n-ar fi inclus pe lista de atuuri, in niciun caz). Sunt si voi ramane o aratare dintr-un simplu motiv: sunt altfel si-mi place sa demonstrez asta... prin fapte.

Ce nu-mi pot scoate din minte

Mai este un pic pana ma intorc acasa. Si credeti-ma ca deabia astept sa-mi umplu plamanii cu mult aer curat. Pentru unii acasa inseamna asta, pentru mine acasa inseamna ... (inca, n-am gasit culoarea potrivita ca sa v-o descriu). Poate candva, va voi invita in casa mea. Acolo unde nu este nici frig, nici cald. Ci doar o poveste suspendata intre 2 oameni.
:)

Lucruri potrivite

Motto: "Nisipul din clepsidra se scurge in liniste, departe de griji. Dar ce vei face in momentul in care se va sparge? Iti vei cumpara alta?"

O mica stea a decis sa-si faca de cap. Sa rastoarne cu josu-n-sus tot ce a cladit. Dintr-un motiv cat se poate de normal. De schimbare a ritmului.

A rupt firele ce o legau de modul cel mai bun de a rezolva problemele si anume diplomatia ridicand stacheta. Ce a reusit? Sa puna punctul pe "i" nimic mai mult. Lumea nu o poate schimba. Este o cauza pierduta. Desi este constienta ca oamenii nu digera usor adevarul cat se poate de palpabil, nu doar evident, a ales sa-si aleaga o alta traiectorie. Dupa ce a rostit cu voce tare ca-si va urma visele fara sa-i para rau de decizia luata, a constatat ca pentru unii imaginea conteaza enorm. Pacat! Lucrurile se potrivesc o data cu trecerea timpului.

Unii stiu doar sa-si pazeasca spatele si locul, fara sa realizeze cat de mici pot fi. Goi in suflet. Ce va face mai departe? Doar timpul stie.

Tropa-tropa

Dragostea este cea care face de fiecare data o calatorie mult mai inedita.

No matter what happens

To: Oamenilor minunati care-mi pigmenteaza fiecare clipa cu seninatatea unui zambet postat pe fata.

Zilele trecute am reusit sa schimb cateva cuvinte cu o prietena draga din timpul facultatii, prietena cu care am mentinut legatura cu ajutorul mess-ului sau prin intermediul telefoniei mobile. Nu ne-am vazut din vara lui 2004 si cu toate acestea ne bucuram, precum niste copii cand ne auzim. Fara reprosuri de genul "n-ai timp pentru mine".

La fel se intampla si cu Lil'Bro', unul dintre cei mai deosebiti oameni din viata mea, care reuseste de fiecare data sa ma faca sa rad si sa ma binedispuna, chiar daca ne despart vreo 300 km. Ce au in comun cei doi prieteni? Sunt onesti, deschisi, capabili sa aduca soarele in casa persoanelor dragi, chiar si atunci cand afara ploua. Sunt rari, astfel de oameni. Si de aceea ii apreciez enorm. Si le multumesc pentru rabdarea aratata de a ma rabda asa cum sunt. Mereu contra timpului.

Pusa pe ganduri

Cum ai putea surprinde frumusetea sufletului unei persoane?

In pasi de dans

Uraaaa! Pot canta. Nu reusesc sa prind notele inalte corect, dar este semn bun.

Ce-ti doresti de ziua ta?

A fost intrebarea sefei mele vis-a-vis de gestul meu de a-mi sarbatori ziua de nastere la serviciu mai devreme cu un tort delicios.
Un Ferrari. Un nas de clovn. Un ceas cu briliante. Un inel cu diamante. O limuzina. O vila cu piscina. Niste toale sa cada tot Dorobantiul cand ma voi imbraca cu ele. Un tip cu muschi, etc.
Nimic de mai sus.
"Imi doresc sa le fie bine celor dragi. Intotdeauna i-am pus pe primul loc in viata mea.
-Adica esti altruista?"
A fi altruist inseamna altceva, a fi bun e cu totul alta poveste. In ce ma priveste, asta incerc sa fiu.
"Dar pentru tine?" a fost o alta intrebare.
"-Sa-mi fie bine. " In extenso?
1. Sa ma mut la Sibiu.
2. Sa-mi cumpar o casa.
3. Sa-mi fac o afacere proprie.
4. Sa vina odata martoaga aia si sa-mi spuna: "Fat-Frumos al tau, e pe drum, draga mea. A obosit dupa atatea jocuri la poker cu zmeul zbuciumat. M-a trimis pe mine inainte ca sa-ti spun toata acestea. Sa stai linistita. De aparut apare el...candva. "
5. Sa-mi termin frumos povestea: o familie minunata si mostenitori haiosi.
Restul ... e istorie.

Detalii

Stau si ma intreb de ce ne risipim adesea sufletul in mii de particule. Incotro? Ne privim in oglinzi si vrem sa ne cunoastem bine. Adeseori, gandurile se rasucesc inainte si inapoi, in aer. Visam clipe. Asteptam momente. Dorim. Razbim. Se mai intampla se ramanem si goi cu propriul suflet...doar noi. Fara spectatori.

Senzatii

Nu stiu cum se face, dar oriunde imi indrept pasii, gasesc surse inepuizabile de inspiratie. Aflu povesti. Desi, in spatele usilor raman multe cuvinte nerostite, ochii oamenilor vorbesc, in timp ce buzele stau inchise. Asta am aflat astazi cand am fost la fratele meu la spital.

M.J.

Tocmai privesc pentru prima oara primul concert al lui Michael la noi in tara.Faceam parte din categoria picilor la cea vreme, dar zau ca bine s-a auzit concertul sau de la mine de la fereastra. La fel si prestatia celor de la SNAP in frunte cu Turbo B. (asta pentru cei care nu stiu sau au uitat acest amanunt). Vad pentru prima oara isterie la un concert. Daca eram mai maricica mergeam, tipam, cantam, dar nu lesinam. Daca tot am platit biletul, macar sa vad tot show-ul pana la capat fara a mi se taia firul.
Inca, ma "omoara" miscarile sale. Sa stii sa-ti stapanesti trupul si sa-l faci sa se miste asa cum vrei fara a avea nevoie de vreun efect special e chiar bestial. Un performer legendar de la care ar trebui sa invete si minivedetutele noastre.

Sibiu

Zilele acestea am tot fost ispitita de acest cuvant, care imi este mai drag cu fiecare minut ce se scurge. Pana si familia mea a realizat ca acolo imi va fi locul la un moment dat, acum ei doar traiesc cu temerea ca voi reusi de una singura sa fac acest pas major, desi sunt un om sensibil.
M-a amuzat la culme rugamintea bunei mele prietene Flori de a mai merge la Sibiu, mai ales ca finantele mele se tot micsoreaza si dispar cu viteza curentilor de aer si a grijilor lunare. Mi-a placut si marturisirea unei bune colege de la serviciu care a fost weekendul trecut prin Sibiu: "M-am gandit la tine cand eram acolo..."Recunosc ca am promovat frumos acest oras, astfel incat unii colegi au ajuns sa-mi spuna ca apartin acelui oras. Anul trecut mi-a adus cea mai mare surpriza la care am visat de cand eram copil: sa strabat la pas orasul. Ca am descoperit oameni minunati acolo, aceasta este o alta poveste. La fel si fiecare zi petrecuta, speciala pana la ultima secunda.
Cert este ca la acest vis nu voi renunta.