Intalnirea cu frumosul

Fac ce fac si ajung fara nicio programare prealabila sa dau nas in nas cu frumosul. Si atunci cand acesta vine din partea copiilor, este un adevarat moment de gratie. Astazi, o fetita mi-a adus aminte de placerea de a desena. Si credeti-ma, mi-a placut sa aduc viata pe o coala alba de hartie. :)

Vorba zilei (140)

Sa scoti din flacari pietre fierbinti cu propriile maini, dupa ce au aprins altii din greseala focul nu reprezinta un act de bravada, ci unul de curaj. Si uneori unul de camaraderie, fiind constient de consecintele actiunii tale.

Oh, my god I'm fat!!!!!!

Motto: Am forme si-mi sta atat de bine cu ele. 

Eu:" -Nu te supara cat mai ai de gand sa slabesti? Deja esti precum o scandura.

Grasana inchipuita: - Ah, nu sunt. Chiar m-am ingrasat.

Colega mea haioasa: - Unde, mama, ca nu se vede?

Grasana inchipuita: -Pai, m-am uitat in oglinda si se vad sunculitele pe burta, pe fund.  Si aveam o rochita frumoasa si nu mai pot sa o port... trebuia sa merg cu ea la o reuniune.  

Eu: -Nu te supara, dar cate kilograme ai?

Grasana inchipuita: -53. (persoana in cauza are 40 si ceva de ani si arata foarte bine). 

Eu: -Si inaltimea? 

Grasana inchipuita: - 1,65 m.

Eu: - Este ok, doar nu vrei sa atingi greutatea ideala.

Grasana inchipuita: -Inainte aveam 41 kg. 

Colega mea haioasa: -Cand? La 18 ani?

Grasana inchipuita: -Acum cativa ani. 

Eu (razand) : -Auzi, schimba-ti oglinda!"

(Textul reprezinta un scurt fragment dintr-un dialog purtat azi la job)

Dupa un asemenea dialog, am decis ca sunt "obeza" in toata regula cu o greutate normala, ce-i drept si mi-am anuntat colegele ca atunci cand intru in birou sa strige asa: "- Atentie, vine obeza! Aveti grija sa aiba loc de trecere" :)))))) Recunosc ca am fost decretata cu o doaga in lipsa dupa o astfel de isprava, dar macar stiu si admit: sunt "obeza" cu forme.