Precum vantul

sa fiu precum o particula de nisip fin
purtata usor in vant,
sa alunec incet printre degetele care ma ating,
sa fiu o soapta de iubire
asezata in miez de noapte
pe niste buze ce asteapta sa fie sarutate.

sa fiu precum vantul
dezmierdator uneori,
alteori poate prea dur...
si totusi
departe de tot,
deasupra lumii,
fara sa port pe umeri consecinte,
mi-ar gadila gandurile.

Era

se facea ca era zi,
o zi obisnuita ca multe altele,
in care ne lasam gandurile sa zboare
fara sa ne pese de consecinte.

era o zi in care clipele se asezau
in fata noastra
precum un sirag de margele
si incepeau sa danseze ademenitor.

erau simple momente
in care timpul
aseza versuri pe fetele tuturor,
precum un Don Juan,
vesnic curtenitor.

se facea ca era o zi
oarecare,
cu priviri ce sopteau
cuvinte de dor.

se facea ca in reflexia unei ferestre
un el o zarea pe ea
si viceversa.