luni, 27 septembrie 2010

Uraciune

Dumnezeu ne arata adesea cat de mici suntem in fata lui. Insignifianti precum niste fire de nisip purtate aiurea de vant. Am aflat azi de pierderea unui bun prieten. Un om tare bland. Cam rar mai poti caracteriza astfel o persoana. Si totusi in weekend si-a incheiat povestea. Prea repede. Subit. Fara preaviz.
Mi-au secat cuvintele de cand am aflat vestea. Viata este precum o hiena, parsiva. Ia tot ce apare in calea sa. Singurele sale bijuterii ramase in urma: o sotie cu suflet mare si doi ingerasi, unul cu un chip ce-i seamana.
Dumnezeu sa te apere, Bogdan! Odihneste-te in pace!

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Vesminte vechi, vesminte noi

Motto: "Schimba linia melodica! Ce este folosit in exces nu te conduce si spre succes".

Zilele acestea din cauza sanatatii precare, am tot ascultat noutatile muzicale promovate la noi si am ajuns la aceeasi concluzie trista ca si Moni : toate suna la fel. Nu aduc nimic nou. Merg pe acelasi sound. Tipic si artistilor straini de altfel. Este un virus care s-a raspandit peste tot. Comercialul lupta contra valorii. A talentului. Si a compozitiilor care vor dainui datorita calitatii. In curand n-o sa mai am ce asculta nici la radio. Deja am schimbat frecventa. Gold FM rasuna in boxele proprii. Va las drept marturie doua piese de ieri si de azi. Care credeti ca va reusi sa ne atinga inimile peste ani?

vineri, 24 septembrie 2010

Pe hartie

mi-am lasat sufletul
sa zboare spre alte zari,
sa vibreze la vederea altor nori,
sa se joace in alte culori.
i-am pus inimii haine noi.
acum o observ
cum se priveste in oglinda
asezata in mijlocul lumii,
asteptand sa simta din nou.
nici hainele cele noi nu reusesc
sa-i alunge tristetea.
fericirea?
este prea departe
de ceea ce rosteste
fiecare bataie a sa.

joi, 23 septembrie 2010

Doar niste litere adunate

M-am gandit mult pana sa-ti scriu. Sa-ti spun cate ceva din vremurile de altadata. Cum eram. Cum am ajuns. Oglinda rasfrange aschii luminoase catre noi acum. Ieri ne infrumuseta chipul. Inima? Salta si ea pe aripile notelor aflate pe un portativ desenat pe asfalt. Fericirea ne imbratisa, iar iubirea atent ne saruta trupurile. M-am gandit mult la aceste cuvinte. M-am gandit si pana la urma le-am lasat sa curga de la sine, precum un izvor ce-si duce al sau dor la vale, printre pietre, printre stanci, in inima muntelui. Le pun asa in fata ta, in palmele tale nu mai este cazul, le asez astfel, fara sa-mi pese. Odata inima ta a fost in a mea. Odata ai avut grija de a mea. Acum? Privesc vrajita luna si culeg stelele pentru a le aseza in versuri. Pentru altcineva.
Ti-as fi spus mai multe, dar muza zburda spre alte zari. Simte si viseaza in alte culori. Te las sa cuprinzi esenta literelor rasfirate in bataile de azi ale inimii, in speranta ca vei intelege ca iubirea nu poate sta multa vreme sub un toc de pantof.

Rau de toate, rau de tot

Am incercat in scurtul concediu sa-mi incarc bateriile si ca o ironie a sortii organismul mi-a dat numai lovituri sub centura. Stomacul este in pioneze, ficatul la fel, anemia este in floare si somnul linistit departe de mine. Am slabit psihic. Doar zambetul nu l-am dat jos pentru a nu observa cei dragi cat de rau imi este. Numai doctorii nu stiu ce am. Am incercat multe si nimic. Cred ca-i lipseste starea de stres. :D

Nu mai fac nimic

Mi-am spus de multe ori in gand: "Nu mai fac nimic, iau totul de-a gata. Nu-mi pasa de consecinte. Da-le incolo." Orice s-ar intampla apare si un motiv care te pune apoi pe ganduri. Te macina in interior. Iti pune neuronii sa faca spagaturi, fara zgomot. Nu mai fac nimic care sa-i faca pe ceilalti sa exclame: " ce buna esti", "cam rar oameni ca tine". Nu voi mai face astfel de lucruri. Nu mai am chef sa schimb lumea. Da, stiu mentalitate de model sau de concurenta la un concurs de miss. Cel putin nu dau replica legata de salvarea balenelor. Imi voi destrama imaginea publica. Vreau sa vad cum este sa traiesti in hainele unui damnat. Ok. Nebunie curata. Posibil. Un alt experiment. Vreau sa simt lumea intr-un alt mod. Poate voi reusi sa gasesc alte surse de inspiratie. Poate...

marți, 21 septembrie 2010

For the lovers

Dragostea este greu de inteles si de cuprins toata intr-o scurta imbratisare. Dar ce faci cand te pune pe jar?

duminică, 19 septembrie 2010

Don't think further, just react

Sometimes things happen with a reason. Or we want to believe that. Today brought me something unexpected. Something I never thought. Maybe great. Not simple. But so delicious. Why? Today time stopped for couples of minutes when I reading some lines received by an e-mail. It was incredible. I will take that challenge and transformed that opportunity into gold? Or I will play again the “observer” role? I’ll stay in the dark and I will continue help others growth? Or…
Last week on my birthday I wished to make some changes, to go further. Outside the box. In my real life and also in my virtual one. Maybe the time is come.
So like I promised you I will change my blog. Life is filled with changes. Some are black, some are white. This one has the charm of a rainbow. My transformation is for you. Stay tuned!
Smiles and kisses!

miercuri, 8 septembrie 2010

Cand trecutul da mana cu prezentul

Cu toate ca simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare din cauza anemiei, ultimele minute oferite de o melodie mi-au mai indulcit un pic starea fizica. Recunosc sunt o melomana si nu voi renunta la aceasta pasiune. In ciuda multor predici tinute de colegii de serviciu, de genul "nu-i sanatos sa asculti muzica la casti, sa stai cu telefonul langa tine multe ore, etc.". Azi i-am taiat-o unei colege care nu mai contenea cu predica, spunandu-i ca nu cred in asa ceva, stiu ca nu este sanatos, dar este o placere cu vechime. Pana si Mariuca asculta muzica pe bicla.  :)
Mergand mai departe, melodia care mi-a gadilat auzul a fost una surprinzatoare prin faptul ca a adus in prim plan doi artisti care au cantat impreuna candva ca membrii ai unei formatii. Si cate inimioare ale pustoaicelor au lovit :D (inclusiv a mea).
Chiar daca s-au despartit din cauza orgoliului, aceeasi pasiune pentru muzica i-a unit din nou. Nu pot decat sa-i felicit pentru maturitate si sa le urez succes sau good luck! (cum preferati) Cine sunt ei? Voila!

luni, 6 septembrie 2010

Ce-i urati lui Boc de ziua lui?

In niciun caz, la multi ani (deja este mai tare decat Terminator ... se tot intoarce si nu mai vrea sa plece; Harry Potter where are youuuu????). Doar sa-i vina mintea la cap, de pe unde o colinda. Voi ce-i urati? :D

Ai tupeu, ma?

Ti-l taiem noi, nu-ti face probleme. Fa-ti doar griji! De aceea suntem aici. In varful tarii. Sa ne jucam cu nervii vostri. Cu toleranta voastra. Se resimte frustrarea din copilaria noastra grea si anume lipsa jucariilor. Acum voi sunteti papusile si noi papusarii. Pentru asta ne-am antrenat o viata intreaga. Sa scoatem performante in domenii cat mai variate. Sa nu ne intrebati cum reusim. Si noi suntem surprinsi de cat putem face. Suntem extaziati. Ne place sa fim in centrul atentiei. Asa stie lumea ca existam. Nu ca voi, care mergeti cu ochii in pamant zilnic la slujbele voastre nenorocite. Mai, amaratilor, va multumim pentru confortul oferit la votare! Va multumim, dar nu va suntem recunoscatori. Sincer, credeam ca puteti mai mult. Un procent mai ridicat, adica. Ne puteam permite si noi mai multe vizite peste hotare. Si mai multi bani. Dar, ne-ati tras-o! Singura data cand puteti face si voi treaba asta murdara! Singura data! In rest, ne ocupam noi cu trasul.  Suntem adevarati performeri. Ati avut o sansa si n-ati profitat de ea la maxim. Ratatilor!
De ce ratati? Pai, in timp ce voi va framantati neuronii cu tot felul de calcule matematice menite sa va aduca solutii eficiente la impartirea banilor pe categorii: intretinere, plata utilitati, rate lunare etc. noi incercam sa umplem mijlocul zerourilor de la finalul conturilor din banci. Conturi in mii de euro, doar nu in lei scheletici.
Acum ati inceput sa plangeti in vazul lumii, in piata mare. Sa va fie rusine! La cat am investit in voi, nerecunoscatorilor! Am fi avut o alta atitudine, insa, ne-ati fortat mana. Noi nu gustam treaba asta, precum boxerii in ring. Noua ne plac fotbalistii. De la ei am prins ideea cu lovitul la gioale. Si gandirea schematica. Cand crezi ca ai prins schema, teapa! Apare factorul surpriza. Lor le suntem recunoscatori pentru tot. Iar, voua daca nu va convine va facem o oferta cat se poate de tentanta. Deschidem larg granitele! Ei, ce ziceti? Sper sa nu ne refuzati ! Caci, daca veti spune "nu", cusca cu lei va asteapta. Mai multi decat sunt acum. Si nu vorbim de gologani, ci de pisicute. Haide, pa! Ne ducem la crasma. Sa invartim ciresicile in pahare.
Nota: Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

miercuri, 1 septembrie 2010

The month

Pe la 17 ani imi doream sa am 21, la 21 imi doream sa am vreo 25 si niciodata nu m-am gandit cum o sa fie cand voi face parte din categoria celor al caror prefix incepe cu cifra 3. Timpul a trecut atat de repede si eu am ars multe etape fara prea mare succes. Mai sunt doar cateva zile pana in acel moment. Nu-mi simt varsta si nici n-o arat fizic. Doar gandesc altfel decat obisnuiam la 21 ani. Multe emotii, ganduri, imi trec prin minte. Planuri? Sa nu uit sa privesc cerul instelat de ziua mea. Si sa schimb realitatea (chiar daca limbajul poate soca pe unii dintre voi, mesajul este unul realist, direct: ascultati cu atentie!). :)