joi, 16 aprilie 2015

Static

s-a întâmplat să alerg după un tren
în care mi-am lăsat inima
trupul lipsit de al său ticăit nu m-a ajutat

acum, zac pe un jalnic peron
şi port un monolog
despre năzdrăvăniile inimii pierdute în lumea necunoscutului.
mă întreb ce mai face
şi mai ales cum se simte.
***
lumea s-a dus la culcare
monologul s-a domolit
în apropiere, un tic-tac îşi face de cap
într-un trup.
 

În goană condeiul a risipit alte idei

telefonul se trezeşte la viaţă sub o simplă atingere
stomacul său este plin de caractere,
numere, litere toate adunate
la zoo s-au adus noi exponate 
un bipăit tresare în aer
o ştire s-a născut: 
Ideea este primul copil al Evei, 
iar Adam aşteaptă concluzia...
o nouă zi şi-a risipit esenţa, 
cei doi eroi se uită unul la altul
tăcerea este un pod ce trece printre ei.

Tratat

linii curbate dezvăluie conturul unui trup
tu stai şi-n tăcere îl priveşti
cu penelul în mâna dreaptă
începi să spui o poveste, 
eşti un mim ce tratează conştient stări.

luni, 13 aprilie 2015

Orbire

cu vise în buzunare am pornit la drum
am vrut să simt altfel viaţa
şi m-am lovit de tăcerea munţilor.
în zori, lumina soarelui, mi-a adus o nouă speranţă.
stau şi privesc cum linia orizontului se răsfrânge peste noi
orbi, ne tratăm inimile
lipsite de ecou.
 

Vorba zilei (244)

Drumul către fericire este presărat cu multe ploi. Dacă eşti capabil să treci peste ele, vei descoperi că la finalul lor apare un curcubeu cum rar ţi-a fost dat să vezi.