s-a întâmplat să alerg după un tren
în care mi-am lăsat inima
trupul lipsit de al său ticăit nu m-a ajutat
acum, zac pe un jalnic peron
şi port un monolog
despre năzdrăvăniile inimii pierdute în lumea necunoscutului.
mă întreb ce mai face
şi mai ales cum se simte.
***
lumea s-a dus la culcare
monologul s-a domolit
în apropiere, un tic-tac îşi face de cap
într-un trup.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu