Timpul nu are puteri magice. Nu se încruntă. Nu pune întrebări. Doar se scurge. Efectele sale le simţim fiecare dintre noi în mod diferit. Şi cu toate acestea, simt din nou. Inima mea bate alte note. Da, am pierdut multe în această perioadă în care am lipsit. Am regăsit puţine. Am făcut alegeri neinspirate pentru propria-mi inimă. Alegeri din care am învăţat. Întâmplările la fel ca şi întâlnirile cu oameni rari nu sunt pur şi simplu întâmplătoare. Au un farmec aparte şi ne pun în anumite clipe un văl pe ochi. Şi când vălul cade, avem parte uneori de o uriaşă lovitură sub centură, ce lasă un imens gol, un gol ce nu poate fi umplut imediat, un gol ce seacă, ce impune limite, distanţare. Încă lupt cu mine, cu alţii. Aleg, alerg, râd. Şi continui jocul vieţii asemănător cu o tablă de şah. Numai că nu cunosc care va fi următoarea mişcare. Dacă voi greşi din nou?!