duminică, 12 noiembrie 2017

Memo stickers (with love) - pe un pod o inima impinge pe alta

el: am numarat prea multe secunde pana in clipa de fata,
am strans mii de ganduri in minte, 
dar inima nu a facut decat sa ma impinga catre tine
dincolo de numarul de kilometri ce ne despart.
stiu ca si tu aduni in acelasi timp ca si mine stari contradictorii.
suntem doar 2 nebuni ce alergam pe un pod
fiecare catre celalalt
nu in alt sens.
draga mea, continua sa aduni iubire
niciodata sa scazi.
 

Memo stickers (with love) - cand cuvintele separa secundele

ea: nu stiu cum face timpul
de ne desparte si ne aduce impreuna
de fiecare data, intens.
gust dintr-un cub de ciocolata cu ardei iute
si simt cum imi aluneca incet
in vintre.
iubirea pentru tine e doar un alt dulce-iute carusel.

duminică, 30 aprilie 2017

Dincolo de coperţi

Mâinile pot face multe lucruri, ele pot vorbi și alege să spună povești între două suflete, pot cuprinde o carte și lăsa acțiunea să continue dincolo de coperți pentru a acoperi alte pagini albe din imprevizibilul destin. Mâinile ascund și dezvăluie istorisiri, fără temeri. Și partea frumoasă este că ele creează punți când ating și se lasă atinse. Uneori, avem nevoie de un mic imbold pentru a începe cu sfârșitul și de a ne bucura de el, la fel cum se rostogolește ghemul cu ață în fața unei zburdalnice pisici. Căci ghemul este în esență sfârșitul unor fire de ață ce se așează altfel, într-un circuit. Nu începutul.

Memo stickers (with love) - dincolo de uşă

el: ţi-aş spune că în sinceritate se ascund întâmplări,
iar timpul ne va ajuta să le trăim împreună.
am ales să fim
şi acest lucru e cel mai important.
dincolo de uşa existenţei, alte evenimente ne aşteaptă.

sunt pe drum, tot cu dor.

Memo stickers (with love) - şi vălul...

ea: ce se ascunde în măruntaiele onestităţii?
culori, esenţe năbănuite,
alei tăinuite?
frici?
am sorbit ultima gură de cafea lăsată de tine în ceaşcă
a fost rece, 
la fel ca şi lipsa ta.

pe fundul său, zaţul îşi lasă povestea să fie spusă,
aş vrea să o pot citi,
dar nu mă pricep.
la fel se întâmplă şi cu oamenii,
numai că pe ei, nu vreau să îi citesc,
îi iau aşa cum percep şi viaţa:
o călătorie cu mult imprevizibil
şi muzică.

tu, acum, pe unde îţi porţi muzica?
mi-e dor...