Dupa o zi relaxanta, in care am lasat pe cateva persoane carcotase din fire fara cuvinte datorita look-ului meu ultra feminim (e o raritate, dar cand se intampla, ma amuz la culme), am realizat cat de bine este sa stai la birou si sa spui povesti, in timp ce lucrezi. Timpul se scurge lin, nu te mai simti incorsetat de termenele urgente, iar rasul este elementul definitoriu al intregii atmosfere. "Asa, da", as spune.
Azi, am constatat printre altele, ca avea dreptate Cri-Cri: ma irosesc aici. Totul este ok, mai putin faptul ca trebuie sa las deoparte creativitatea, abilitatea mea definitorie. Pana cand?
O fi un lucru marunt, dar nu este unul la care as renunta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu