Imagine

Nu stiu sa scriu fara tine. Nu stiu cum sa gasesc cuvintele potrivite si sa le dau drumul pe hartie printr-un simplu gest. Inainte totul venea de la sine. Sirul gandurilor era de neoprit. Nu exista culoarea rosie la semaforul mintii. Nici inima nu impunea oprelisti. Totul era limpede. Si plin de intelesuri. Cand erai langa mine, lumea imi parea atat de mica, incat incapea intr-o strangere de mana. Toate punctele cardinale se regaseau in fata mea. Iubirea se juca in zambetul tau. Muzica isi regasea rostul in vocea ta. Iar poezie, viata imi era.

Acum, povestea are alt contur. Ce simteam candva, azi doar observ pe chipurile celor din jur. Soarele isi urmeaza traseul obisnuit. Ideile mele stau suspendate si gata sa faca acrobatii la inaltime. Fara tine. Oare cine ma va prinde?

Nu-mi place intunericul

Pentru Tlaloc

Motto: Ai fi capabil/a sa imbratisezi o stea in caderea sa?

Stii care este partea proasta a cenzurii? Nu mai reusesti sa imprimi nimic din esenta ta celorlalti. Nu mai esti un individ, esti ceva.

Nu stiu daca ti-ar placea sa imbraci hainele cuprinse in "ceva". Nu ti-ar veni bine, iti spun de pe acum. Tu ai alte haine, din alte texturi, mult mai fine. Rare. Greu de atins. De ce ai renunta la ele? Nu toti suntem fericiti si multi alergam dupa un pumn de fericire. Iubire? Dupa ea gonim, gonim, gonim frenetic si de cele mai multe ori nu realizam ca se afla in trenul aflat pe celalalt peron. Sa incepem sa plangem?  Sa fie aceasta solutia? Nu cred. Adevarul este ca avem cu totii momente in care vrem sa inchidem usi pentru ca nu ne mai regasim. Ori nu ne mai simtim bine. Ideal ar fi sa nu stingem lumina din noi. Nu stim niciodata cand ar incepe sa danseze... la vederea cuiva ori ceva. Prin postarile tale pe blog ai reusit sa creezi un personaj. Misterios, ce-i drept! Imprevizibil si totodata sensibil, vulnerabil. Prin el, ai reusit sa spui o poveste. Poate a ta, poate nu. Dar cu siguranta a multora care ti-au urmarit blogul. O poveste a carei inceput nu s-a inscris in expresia "a fost odata" si a carei final n-ar trebui sa fie "am incalecat pe o sa". O poveste care a inceput la fel cum incepe orice zi din viata noastra. Cu Soarele pe cer, soare care preda stafeta Lunii, pentru a fi strajer peste visele noastre. Absolut firesc.

Asa ca, te rog, nu stinge lumina, nu-mi place intunericul. Si de ce sa nu admit: sunt curioasa sa vad cum isi continua zeul povestea. :)

Un alt mod de a picta (II)

Nu stiu pe care sa o aleg pentru a v-o oferi. Poate ma ajutati. Ce ziceti?

Un alt mod de a picta (I)

In timp ce altii se joaca cu goasele, am ales alt gen de abordare a picturii. Pictura in farfurie.:)
Enjoy it!

Ochii tai - fragment

Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atârna
Departe la orizont,
Pe frânghie,
Să se-usuce încet...
Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie...
Între timp, tu dormeai...
Spune-mi despre tine
Lucruri cât mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez,
Să le potrivesc...
Dacă mai crezi cât de cât în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt...
Spune-mi, cum ţi s-ar părea?
Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lângă mine
Şi să-ţi fie bine...
(Alexandru Andries)

Odinioara

...oamenii simteau altfel. Tocmai m-am amuzat prin intermediul personajelor impecabil interpretate in noua productie de pe Acasa TV. Sunt absolut savuroase replicile. Va recomand "Aniela" cu caldura daca vreti sa va destindeti macar pentru 10 minute (in cazul in care timpul vostru liber este din ce in ce mai putin). O seara buna, tuturor!

Minute frumoase

Imprevizibilul ne urmareste la tot pasul. Si ce poate fi mai frumos decat sa aduci muzica in plina strada. Sa aduci ritmul muzicii lui Michael pe asfaltul fierbinte. Bravo tuturor celor care au dansat!

Inca putin....

hai ca poti!
-Inainte!
-Nu te supara, dar nu vezi ca nu ma mai tin "bateriile". Si cum n-am aparut in vreo reclama in rol de iepuras zambitor cu baterii Duracell la purtator, lasa-ma sa ma odihnesc un pic pe malul izvorului rece, purtator de ganduri si unde "muzicale".
Liniste. Doar ciripit de pasari si un soare dogoritor.
Ramuri impodobite cu frunze ce danseaza in imbratisarea scurta a vantului.
-Auzi, mai ai putin...pana in septembrie.
-Da, stiu. Nu-mi aminti.
-Nicio dorinta?
-Ba da.Am mai multe.
-Si?
-As vrea sa le pastrez in secret.
-Macar un pont, ceva, te rog? Doar va fi ziua ta.
-Hmmm! Chiar vrei sa stii?
-Da.
-As vrea sa intalnesc fericirea si sa o pot tine de mana pana in zori de zi, sa-i vad pe cei dragi impliniti si bucurosi, sa fiu pe varful unui munte de unde sa admir in liniste lumea mica, precum un bulgare de zapada alba, sa savurez un cocktail delicios cu suc de portocale rosii pe o plaja cu nisip de culoarea aurului, sa tin o morisca in maini care sa ma poarte din nou spre acel lan de grau cu maci si libelule, ce mi-a ramas in memorie precum o imagine draga si mai presus de toate sa nu uit sa-i inspir pe cei din jurul meu sa gandeasca pozitiv si sa-si urmeze visele. Restul, ramane in tacere. Totul intr-o singura zi. Crezi ca este posibil?

Oare?

un nor alb
sta prins pe cer,
in asteptare
clipa usor trece.
raze de soare desenate pe o bucata de hartie,
un zambet de copil
castele pe nisip.
oare timpul trebuie irosit
sau pierdut cu sufletul?