Voi cauta

in diminetile tarzii,
cand soarele se plimba lenes prin alte asternuturi ale cerului,
te voi cauta,
punctand cu mainile albastrul orizontului.
in ochii strainilor, voi cauta farame din privirea ta,
pentru a desena un tablou.
poate ca va fi bine ceea ce voi face, poate ca nu,
dar ce mai conteaza,
timpul se plimba cu bicicleta prin lume hai-hui,
explorand fascinat clipa,
in vreme ce noi hoinarim
prin lume,
deghizati in turisti.
voi cauta frumusetea ce rataceste
intr-o particula de nisip
pe plaja imbratisata de soarele fierbinte.
voi cauta racoarea intr-o picatura de ploaie
ce sta prinsa de o frunza... vara.

voi cauta multe,
voi gasi putin peste acel "multe",
dar niciodata nu voi uita sa prind de panza suspendata a lumii,
clipa,
tot mai sus.

Eu stiu

eu stiu.
ce stiu?
nici eu nu mai stiu.
totul se scurge printre propriile-mi degete
in valea necunoscutului.

eu stiu.
ce stiu?
ca nu sunt singura
care stie ca nu este singura
ce se lasa purtata de valul secundelor
ce se rostogolesc de la rasarit la apus,
pentru a se agata de cer seara la culcare.

eu stiu
ce stiu?
ca nu sunt singura
care rade,
care plange,
care danseaza sub stropii de ploaie.

eu stiu
ca punctul nu este simbolul finalului,
ci marcheaza un alt inceput.

eu stiu si tu crezi asta.

Impotriva timpului

prin geamuri fumurii, unii oameni privesc secundele
cum se infasoara unele-n altele,
inainte, inainte,
niciodata inapoi.
pentru ei diminetile sunt terne.
soarele nu mai are culoare.
este doar un punct
intr-un spatiu suspendat de aer.
pentru altii, secundele sunt niste gogosi umplute cu esente rare,
din care se infrunta, tot infrunta,
fara nicio parere de rau.
in hainele secundelor ei se infasoara,
nu simt niciun fior
al trecerii lor,
pentru ei, timpul este un aliat,
un partener de dans,
nu un inamic.

De o parte

nu, nu, nu te uita la mine
sunt precum o cascada de suspine!
mi-am inselat inima de mii de ori,
am ratacit printre atatea poezii
si...
viata ma tot poarta pe doua roti
oriunde, sufletul imi bate,
departe, departe, departe.

Amalgam

opera cu multi actori.
nori si picaturi de ploaie
pe post de instrumente.
un cuvant danseaza fericit.
ziua de azi isi trage singura cortina.
cat de frumoasa este viata
in ochii unui copil?

Alt timp

liniile din palma imi striga:
"suntem aici. citeste-ne!"
am impresia ca povestea ascunsa in structura lor
nu este a mea.
apartine unui alt timp.
un evantai de linii
este imprastiat pe rochia cea noua,
daca ar fi sa le unesc
mi-ar iesi o simpla poveste
in culori.

Invitatie la film

de pe scaune privim cum
ecranul ranjeste.
neintelegandu-i atitudinea,
il blamam,
tipam la el,
degeaba.

incet, auzim o muzica,
apoi imagini se perinda prin fata noastra
precum niste modele pe catwalk.

"a inceput filmul", gandim.

actorii principali nu-i cunoastem,
sunt noi pentru noi.
sa fie aceasta o tactica de marketing?

intr-o scena, observam ca prezentul este un dansator de break-dance,
cu figuri ametitoare.
cu bete din otel
loveste scarile pe care sta trecutul
pentru a-l tine departe.

aplaudam fericiti
prestatia celor doi.
si totusi, filmul ni se pare ca l-am mai vazut undeva,
incepem agitati cautarea,
nici google nu ne poate ajuta acum.

suntem singuri la propriul film,
a carui productie nu o putem opri
caci nu stim regizorul.

zambim derutati.

scene no. X

Palavre

ieri, buzele mele au inceput sa spuna povesti
despre un timp pierdut.
am incercat, in zadar, sa le lipesc
si cand am crezut ca am reusit,
vorbele le-au desfacut precum petalele unei roze.

azi, auzul a inceput sa-mi joace feste
si sa aud fraze ciudate
in urechi:
"sa nu va ingrijorati de fantomele care va urmaresc
doar aceasta este menirea lor,
sa va aduca aminte de ce ati pierdut
si de ce ati gasit".

Sus-jos

precum marea
inimile noastre vibreaza,
isi aduna notele
si le impart cu lumea
sub forma unor melodii.
nisipul le asculta
si le creeaza cadrul pe care se agata
incet,
un sus, alta jos.

sunt zile in care inimile noastre stau suspendate
deasupra norilor
si-si canta iubirea
fara nicio temere,
multe note cat mai sus, niciuna jos.

Deschis

parca ieri, in lumina unei oglinzi, chipul ti-l scaldai,
presarand fascicule multicolore in aer.
iar eu stateam si te priveam,
furand din aurul clipelor
povesti despre noi.

azi, aurul s-a transformat in argint,
urmandu-mi pasii
pe un drum
pe care am mers amandoi in cautarea
unui punct de sprijin
sub nori,
aproape de pamant.

nostalgici, mai zambim uneori momentelor apuse,
ratacind prin spatiile deschise,
asemeni carapacelor unor broaste testoase,
cu multe trairi in bataile inimilor,
ascunse in eterna imbratisare a cerului.