Multi uitam sa ne oprim pentru cateva secunde si sa ne intrebam care este rostul nostru in lume. Multi cautam sa ne invelim in "material" sufletul, neluand in calcul faptul ca ne pierdem esenta. Multi ne lasam prada temerilor. Si fugim de ele pentru ca ne este teama sa le infruntam. Ne este frica sa le imbratisam si sa admitem ca sunt parti din noi. Multi interpretam roluri intr-un mod fals, pentru a ne ascunde sub acoperisul lumii inselatoare. Ne place sa privim cerul, fie el instelat, fie mangaiat de atingerea norilor. Multi alergam. Fie dupa vise prea marete, fie dupa cunoastere. Ori pur si simplu haotic. Vrem sa fim eroi si sa ne punem amprenta asupra celorlati. Putini reusim. Si multi ramanem dezamagiti de insuccesul nostru. Incepem sa ne simtim precum niste copii carora li s-a luat jucaria preferata din fata. Si sa ne manifestam ca atare. Multi isi doresc sa imblanzeasca lumea. Putini ajung sa o cunoasca si sa se lase fermecati atat de frumusetea, cat si de uratenia sa. Multi se plang. Putini zambesc in fata greutatilor. Multi vor sa fie nonconformisti. Cativa sunt. Multi vor sa prinda valul si sa nu-l lase sa le scape printre degete. Prea putini reusesc. Multi vor sa fie intelesi. Din ce in ce mai putini resusesc sa se faca intelesi. Ori ascultati. Multi urla. Putini rad. Multora le place sa danseze. Putini danseaza in ploaie. Cativa isi accepta conditia. Si prea putini isi cunosc sinele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu