Scrisoare deschisa

Catre: 
Locuitorul cu numarul N - galaxia Locco

Au trecut 10 zile din acest an, zile in care in calitatea mea simbolica de numar al acestui popor, ma asteptam sa fie liniste. In primul rand, vaporul pe care l-am luat cu destinatia 2012 a ramas fara combustibil si acum statutul s-a schimbat: sunt un simplu naufragiat al unui sistem mult prea complicat de inteles, in care intelesurile nu trebuie sa fie pricepute ori identificate, ci doar tratate ca atare sau ignorate. Nu ma astept sa intelegi ceva din randurile de mai sus, nu este o conditie sine non qua. Vreau sa cuprinzi doar esenta lor, neintelesul cutremurator care te lasa cu gura cascata in fata necunoscutului pe care tu il imbratisezi de zor.  Recunosc, ca mi-ar placea sa-ti observ fiecare clipire in timp ce citesti acest mesaj, sa identific acel "a-ha" aparut in mintea ta. Dar, acum eu stau si privesc cand cerul, cand marea nu prea prietenoasa si astept sa vina Salvarea. Am transmis numeroase mesaje avand un continut concis: "Ajutor!" ... si nimic. Capitanul pufaie linistit din pipa. Si atunci eu de ce ma agit? Un rechin face valuri voios. Pe noi scrie cu litere mari: "PRADA LA BORD". Un gand imi trece prin minte: "Capitanul, eu sau sacrificiul suprem?".  "Sa sun un prieten o functiona oare, in aceasta situatie? Gata, stiu."

Poc!

In mare, o pipa se misca, in vreme ce rechinul isi sustine discursul virulent. 

Nota: Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu personaje reale este pur si simplu o intamplare voita. In timpul naufragiului, niciunul din personajele amintite nu a fost supus vreunui stres absurd, din contra s-au oferit conditiile necesare unui trai fericit. Vaporul ales a fost unul de lux, in caz de pericol real echipa tehnica fiind pe pozitii... de atac... impotriva rechinului.