tic-tac-ul imi aminteste nelinistit
ca iubirea trebuie traita,
nu asteptata.
ieri, am tinut-o in maini
si am decis sa o las
sa-mi povesteasca despre ea.
timida, m-a privit
si mi-a soptit
sa-mi scot aripile ascunse sub haine
si sa privesc in liniste,
pentru o clipa
cerul.
incet, clipa s-a scurs
langa iubire,
timpul a parut suspendat
intr-un tango
al miscarii aripilor.
la plecare am stat si ne-am privit
si mi-a spus:
"sunt si drog si antidot pentru inimi.
sunt si frica si liniste.
sunt si bucurie si tristete.
depinde de tine ce alegi sa fiu".
Excelent finalul!
RăspundețiȘtergere2Zenna: Adevarul este ca dupa cateva lovituri in inima, te trezesti subit din amortirea trairilor si incepi sa vezi cum sta treaba cu iubirea si care este locul sau in mica ta existenta. Pana la urma, iubirea este un amalgam de trairi, de furnicaturi in stomac sau in creier (depinde cum alegi sa iubesti: pasional sau rational). Revenind la poezie, ea a fost creata pornind de la ideea: "sunt si drog si antidot pentru inimi", care mi-a venit in minte dupa ce am reascultat o parte din piesele de rezistenta ale lui David Bowie. :)
RăspundețiȘtergere