in intinderile de necuprins ne avantam adesea,
curiosi, dorim sa le exploram
ascultandu-ne doar instinctul.
uneori, razbim
alteori, cadem
ne bucuram ori ne intristam
in fata momentului care ne face cu mana
dintr-un vagon oarecare
tras pe linia vietii.
in totalul necuprins, ne pierdem fiinta
ne agatam esenta la intrarea in gara
pe ale carei sine suiera
in voie, viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu