la masa ne-am asezat
priviri cu subinteles stateau intre noi
lumina luminarii ne provoca
la inca un dans.
eram doi straini intr-o camera
in care aerul sarat al marii intra,
eram doi si nimic altceva nu mai conta.
lumea era atat de mica
incat putea incapea intr-o fotografie
din portofel.
au fost emotii,
au fost sageti,
amagiri,
spumoase trairi,
un amalgam din acel altceva
ce este risipit aiurea,
regasit intr-o clipa de ratacire.
pe nepregatite, a aparut nepasarea,
distanta,
timpul nu se mai gasea pentru noi
era plecat pe alte mari
in care nu aveam curajul sa navigam.
apoi a inceput rasul
legat de tot,
eram doi comici pierduti intr-o gluma
pe mica scena a lumii incapatoare in doua buzunare.
mai nou a aparut uitarea,
din boxe "lose yourself to dance"
isi face intrarea
si e atat de bine.
***
doi straini gusta din briza marii
purtati de un sir de ganduri
nerostite...
inca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu