pe cărări pietruite mi-am lăsat trupul obosit să se odihnească
sub o atingere fragilă a soarelui matinal
am respirat aerul adânc
în căutarea a ceva anume
în jur miroase a flori de mai
ce aşteaptă timide un parfumier să le cuprindă esenţa
în flacoane mici
pe marginea unui balcon, doi porumbei stau de vorbă
fără frici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu