inima mea este precum un salon
în care intră diverși musafiri
unii poftiți, alții nu.
fiecare are locul său
și propria poveste.
inima îi ascultă în tăcere
nu le comentează experiențele
și se umple,
se umple...
până se revarsă.
fără să putem controla imprevizibilul
inimile noastre devin mări
ce freamătă trăiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu