Ce am mai făcut de când nu am mai trecut pe aici?

 (copyright: poza din arhiva personala)

Am călătorit mult. M-am întors la alte pasiuni. Am trăit altfel. Mi-am revizuit anumite aspecte din viață. Și am adunat numeroase amintiri, pe care nu le-aș fi cules dacă nu luam piciorul de pe accelerația vieții profesionale. Am trăit în ultimii 2 ani, mai mult decât mi-am propus la fiecare cumpănă dintre ani. Și da, continui să aplic și în prezent ideea de a trăi clipa frumos, în tihnă cu mine și cu ceilalți. Am văzut moartea de 2 ori în această perioadă de lipsă și am continuat să râd, deși în momentele respective nu mi-am dorit decât să fiu, să trăiesc. Te schimbă complet momentele acelea, mai ales când ești conștient că timpul trece prin fiecare, nu se mai întoarce, planurile se rescriu din mers. Și au apărut noi oameni frumoși în viața mea. Cei cu vechime au continuat să-mi fie alături, alții au părăsit cu voia lor peisajul. Am primit și am oferit iubire și prețioase clipe nepoțelului meu, Tudor, un lipicios de copil, inteligent foc. Iar azi, am primit cel mai frumos cadou: primul zâmbet al lui Alex, frățiorul în vârstă de 7 luni al lui Tudor. Ei sunt cei care mă încarcă de energie și îmi oferă neprețuite daruri. Mingiile din imaginea de mai sus îmi poartă amprenta. Le-am desenat astfel pentru Tudor la vârsta de 2 ani, când începea să descopere și să exploreze din mers lumea. A fost cel mai fericit copil când le-a primit și s-a jucat cu ele mult timp. Le-a împărțit cu ceilalți copii de vârsta lui în parc, iar cea verde a fost preferata sa. Acum crede în Power Rangers, în supereroi și se joacă cu roboți și alte mașinării la care sunt invitată în calitate de privitor, dar când se strică vreun roboțel se uită în ochii mei și tot ce știu e: "cubulețule pune-te pe treabă și rezolvă problema!". Eu am calitatea de reparator de jucării de multă vreme. Anul acesta va merge la școală. La cea la care am învățat eu și fratele meu. Este atât de fericit. Și așa îmi doresc să fie.

Anii aceștia, am continuat să scriu cu un alt ritm. Am sprijinit proiectele prietenilor mei, le-am promovat frumos munca, am ales să fiu așa alături de ei, dacă fizic nu am putut. Am ales să îmi continui proiecte lăsate neterminate și să le imprim un alt suflu. 

Până când veți lectura pe aici unele dintre acestea, vă îmbrățișez cu drag și mă înclin.

A voastră, 

cubdegheata :)