O viață în lumină pentru Alex

Frumusețea vieții constă în continuarea ei și este vizibilă în ochii inocenți ai copiilor. Să acorzi o mână de ajutor unui copil înseamnă să contribui la frumusețea vieții și la încununarea a ceea ce reprezintă de fapt iubirea în forma ei cea mai pură. Vă rog să-l ajutați pe Alex, cu mic cu mare, putem demonstra că inimile continuă să bată cu dragoste inocentă pentru viață!

 Povestea sa o puteți vizualiza și pe Facebook, campania purtând simplu titlul: Alături de Alex pentru o viață în lumină!

Cu ochii larg deschiși

Unii oameni aduc strălucire când intră într-o încăpere. Alții hohote de râs. Însă, sunt unii care aduc tihnă, o tihnă care îți mângâie inima și în egală măsură sufletul și te fac să te simți atât de mic față de ei. Și da, poartă acea tihnă precum cel mai minunat veștmânt creat vreodată. Pentru mine ei sunt oamenii - lumină de la care poți învăța dacă știi să ai ochii minții larg deschiși, lucruri frumoase și care să îți încălzească inima. Poate sună a clișeu, însă astfel de oameni merită să îi ții aproape. Îți vor înghiți multe dintre stările imprevizibile, te vor certa politicos (ceea ce rar se mai întâmplă azi) și te vor face să îți deschizi inima fără ca măcar să îți propună așa ceva. Alături de ei, drumul va părea mai ușor de parcurs și cu un alt tonus. Pentru că pentru ei, important ești în primul rând tu, nu sunt egoiști, din contră sunt capabili să împartă clipa râzând sau povestind cu tine. Pentru ei, frumosul din suflet nu este o revelație ci un mod de a trăi în pace cu tine, dar și cu ceilalți. Așadar, dacă veți întâlni astfel de oameni, păstrați-i aproape! Asumați-vă acest risc, nu aveți de pierdut nimic! Din contră, veți privi într-o altfel de manieră viața.

Doar un suflet călător

Dacă aș fi știut ce ar fi putut aduce secundarul atunci, n-aș mai fi zăbovit deloc. Și totuși, uneori ne lăsăm purtați de timp, nu îl petrecem așa cum ar trebui. Punem inconștient accent în general pe lucrurile prea puțin importante care să ne hrănească inima și trupul cum trebuie. Avem un apetit crescut față de goană, acea goană aiurea în care ne risipim energia și da, primim lecții. Doar lecțiile ce privesc sufletul le percepem drept lovituri, răni adânci pentru care nu s-au inventat tratamente magice sau speciale care să ia durerea din interior rapid, să o facă să dispară. Lecțiile ce privesc sufletul trebuie să le primim onest, sunt veritabile operații pe cord deschis, fără ele n-am putea să ne cunoaștem bine. Nici n-am putea fi capabili să aflăm până unde putem ajunge. Care ne sunt limitele. Fără aceste lecții ce ne definesc până la urmă ființa, am fi prea goi, insipizi, lipsiți de acea frumusețe care reușește într-un mod magic să-i atingă pe cei din jurul nostru. Cu toții suntem precum niște suflete călătoare până la anumit punct, cu toții existăm până atunci. De trăit, începem mai târziu să simțim.

Iubirea schimbă perspective, înlătură granițe, scrie și rescrie piese muzicale. Trasează noi linii creatoare sigure. Și aduce multe muze, care să ne amuze. :))

Pierdute în univers

Adunăm zilnic momente. Ne lăsăm conduși de stări, emoții. Și existăm. De trăit, ne facem prea puțin timp. Strângem experiențe. Și totul pe fugă. Parcă butonul stop nu există în viețile noastre. Ne alarmăm des și uităm cum să ne hrănim inima cu cele mai bune alimente: bunătate și iubire. Și când vine momentul în care universul ne oferă semne ori fugim, ori stăm și ne amuzăm precum niște copii de vreo pățanie. Gândurile noastre se duc undeva în imensul eter și rămân suspendate acolo până la timpul potrivit. Acel timp în care noi am ajuns să percepem conștient anumite lucruri și să privim în jurul nostru cu alți ochi...cei ai cunoașterii. Și când efectele gândurilor vechi se răsfrâng asupra noastră atunci avem de-a face cu un veritabil flashback. Suntem teleportați instantaneu și inevitabil în momentul X pentru a avea parte de momentul O și atunci realizăm că propriile noastre gânduri păstrate în noi și-au îndeplinit misiunea: aceea de a ne arăta cine deține de fapt controlul asupra noastră. Nu corpul, ci mintea. 

Undeva, în această clipă alte gânduri sunt pierdute în univers și se joacă cu destinul altcuiva. În această secundă, privesc amuzată efectele gândurilor trecute și trag o linie între sfârșit și început. Jocul este abia la un nou început.

Perspectivă schimbată

Zăpada scârție sub propriile-mi ghete. În semiîntunericul dimineții, muzica îmi însoțește pașii spre locul în care petrec zilnic prea multe ore. Pe alocuri, porțiuni de gheață își fac apariția. Ele sunt imprevizibilul alunecos oferit de omăt, așa cum se întâmplă și în viață. Uneori aluneci și cazi și trebuie să te ridici pentru a merge mai departe. Unele căzături sunt amuzante, altele dureroase. Contează faptul că schimbi într-o secundă priveliștea. Orizontul capătă alt contur. Și tu, ajungi să simți din nou altfel lumea. Clipa aceea este doar un alt conductor spre schimbare. La început percepută în mod inconștient, schimbarea nu ne afectează, conștientizarea producerii sale, da. Pentru că la fel ca și căzăturile, schimbarea aduce noutate, necunoscut. Cunoaștere.
Perspectivele se schimbă, la fel și noi! Nu uitați, cărările cele mai frumoase de străbătut pornesc din interiorul nostru și se reflectă în exterior.

Dincolo de uși

Pe imensul albastru, zac mici pete de alb. Pentru fiecare copil, petele albe sunt imense curiozități ce nasc noi și noi personaje prinse în povești. Totul pare o joacă pentru ei, pentru noi, adulții o altă luptă în cotidian. Da, azi este luni. O zi în care unii beau Bloody Mary undeva într-o cabană la munte. Pentru că pot și pentru că starea de bine, știți și voi, vine din interiorul nostru. Începutul n-ar trebui să sperie pe nimeni și totuși o face...inconștient. Conștiința ne dă bătăi de cap mai târziu când apar și întrebările, toate înșiruite precum modelele pe podiumul de la o prezentare de modă: "ce ar fi fost dacă?", "de ce?", "ce a fost în mintea mea?" etc. Dintr-o dată, nimic nu mai este ce a fost cu o secundă în urmă. Suntem captivi în minutar precum niște șoricei în cursă. O cursă ce-i drept pentru un alt fel de cașcaval...unii îl percep sub formă de monezi, alții ca pe un aliment și mai există și cei care îl percep ca pe o stare, un sentiment, iubire. Cine n-ar vrea să fie captiv în mrejele iubirii pentru veșnicie? Cine?

În clipa în care iubești cu adevărat, atunci vei simți într-un alt mod viața și tot ce îți poate oferi ea. Imprevizibilul va fi doar un simplu deal, căci muntele deja l-ai cucerit și-i poartă numele. Indiferent că este un El sau o Ea. Pentru tine acel om este muntele tău, cu care vei păși prin lume și care îți va păstra inima intactă ca și a sa. Firesc, simplu, fără să i-o ceri. 

Dincolo de ușile sufletului, se nasc frumoase perspective.

Zâmbiți, a mai trecut o zi! Mâine este doar o continuare. 

Scrieți-o frumos!

La drum

Fiecare drum aduce cu sine imprevizibilul îmbrăcat în hainele nisipului ce se prelinge în clepsidră. Totul este întâmplare și noi în acest tot suntem personaje al căror destin este influențat de alegerile proprii. Binele sau răul vor merge alături, fiecare pe partea sa de drum. Și noi, fie vom învăța sau vom fi învățați, cert este că nu vom putea sta într-un loc. Timpul trece, la fel trec și zilele, lunile, anii. Și efectele trecerii vor fi vizibile înăuntrul nostru. Cine nu va fi capabil să învețe ce viața îi așterne pas cu pas în drumul său va pierde...un pic din el, un pic mai mult din frumusețea vieții. Pentru că fără explorare, fără întrebări continue am fi doar niște indivizi plictisiți. Și da, cine nu caută răspunsurile la întrebările care îl macină, nu le va găsi. Pentru că răspunsurile vin când nu te aștepți și le găsești în locuri înspre care nu ai avut curajul să privești. 

Suntem mereu pe drum, purtăm bagaje multe sufletești. Cine nu poartă astfel de bagaje este gol sau nu dorește să se cunoască pe sine. Nu îndrăznește să fie cu plusuri cu minusuri vizibil în fața celorlalți. Să fii vulnerabil azi nu este un rău, un defect este un act de curaj, din care alții pot trage concluzii și învățăminte. Și nu uitați: imaginea din oglindă este doar o reflexie, nu un ideal ori scop în sine. Să fii azi în pace cu tine și cu alții este o necesitate, dar și o luptă. Din nefericire, când alegi să gonești pe contrasensul vieții, te poți alege și cu multe răni sufletești, cu experiențe, cu noi învătăminte, dar și cu multe momente de rătăcire. Important este să fii fidel ție și inimii tale. Acum du-te, drag cititor și trăiește!