Cub de gheata topit

Se ia un soare buclucas si se aseaza frumos pe o coala de hartie invizibila cu mari nori pufosi de un alb care nu este spalat cu un detergent pentru a iesi alb dalb. Se adauga buna dispozitie si gustul de a petrece cateva ore printre standuri ce ofera carti.
Se asculta intamplator Jingle Bells (sau poate ca nu) si se asteapta cu un zambet strengaresc in coltul gurii aparitia Mosului in toiul caldurii care topeste asfaltul sub picioare. Se "aprinde" o discutie despre viata alaturi de o persoana draga si se trag concluzii pe moment, savurand putin Sprite si Schweppes (fiecare cu propriile gusturi).
Caldura continua. Temperatura creste. Si adierea vantului pare aproape imperceptibila. Inimile bat mai tare. Se topesc si hainele pe noi, dar gandul ca vom "adulmeca" din nou aventuri in paginile altor carti, nu ne da pace.
Intram pe jumatate topiti la Bookfest, respiram usurati ca este mai racoare acolo si incepem cautarea. Vedem carti, zambim si cumparam. Eu ma gandesc la ingerasii Mirelei si iau o carticica pentru a-l aduce mai frumos pe Mos Ene pe la genele lor. Il zaresc si pe Hidalgo, comanda data de tata, platesc si privesc carticica subtire cu un pret piperat. Cercetarea continua. Privim in liniste cartile de la fiecare stand. Mai cumpar cateva printre care si doua de poezii din vremurile de azi, cu scopul de a mai gasi ceva inspiratie si de a mai observa cum se mai "imbraca" poezia acum. "Hainele" actuale ale liricii se inscriu in curentul "haute-couture" (fragmente de arta pe care incerci sa o explici si sa-i cuprinzi esenta), poezia nu mai defileaza gratios si nici nu mai freamata suflete ca odinioara, mai mult poetii ale caror creatii le-am achizionat fumega in fata vietii si jongleaza cu ideea ca sexul vinde si nu este trecut niciodata cu vederea.
Momentan in biblioteca proprie zace un volum ce trepideaza prin a sa pornolirica socanta, ironica si amuzanta, ce ar putea tine oricand locul unei tigari dupa...si o alta bazata pe crime. Si nici un alt album de arta. Imi iau revansa altadata.

Sa racnim tare si clar!

De cateva minute bune traiesc un soc in urma unor interpretari pline de patos ale celor care vor racni pe o scena din Carpati. Am avut impresia dupa ce am postat pe un canal tv ce promova aceste mini vedete ca am nimerit pe platoul unui film de desene animate. Pana si atitudinea interpretilor cazuta in ridicol te ducea cu gandurile hai-hui prin codrul verzui. Ma gandesc ca ar trebui sa cante alaturi de un mare URS, pardon sa racneasca in fata unuia. Deja stiu cine ar iesi castigator...nu de alta, dar URSUL stie de ce are nevoie, mini vedetudele nu. Mai, daca n-aveti voci si urechi formate pentru a simti notele muzicale stati acasa, oricine poate sa tina un microfon in mana ca nu este asa greu. N-avem nevoie sa va vedem la televizor.
O surpriza gen cireasa de pe tort, ca sa ne lingem intr-un fel pe botic, a fost aparitia lui Costin Marculescu in rol de cantaret. Daca se imbraca intr-un costum de soricel sau mai bine il interpreta pe Jerry lua Oscarul cu siguranta. Doamne, cat talent se ascunde in unii!!!! Cand l-am intalnit pentru prima si ultima oara in viata mea de pana acum, mi-a inmanat cateva invitatii pentru superiorii mei ierarhici de atunci. Recunosc ca s-a purtat amabil, sarutandu-mi mana, continuand in acelasi timp scanarea. M-a amuzat la culme faza, in principiu pentru ca ramasese cu ochii atintiti asupra lungimii picioarelor mele. Imi venea sa-i spun: "Sunt aici! Ochii sus!". O mica observatie: sa stiti ca nu este asa de inalt.
L-am revazut din nou pe Sparky, minunatul "castor" absolut sclipitor cu al sau unic neuron ce mi-a gadilat urechiusele si m-a facut sa rad prin interpretarea sa. Vedeta, in toata regula!!!!De carton, insa.
Si l-am privit in exclusivitate pentru prima oara pe Lost Angel. Maiculita, tu de unde ai mai aparut?????Numele de scena spune adevarul: esti Lost.
Ma retrag sa racnesc si eu la cineva, de regula, vecinul de sus...




PS: Nu incercati sa deslusiti ce spune solistul, dar racneste bine si TAREEEEEEEEEEEEEEEEE!