sâmbătă, 7 septembrie 2013

La cules

Anul acesta a fost cel mai greu de pana acum, am realizat ca prietenii adevarati ii numeri pe degetele de la o mana, ca este usor sa judeci si mai dificil sa faci ceva constructiv, ca rolul de victima ii prinde pe unii atat de bine incat si Oscarul s-ar topi instantaneu in mainile lor. Am renuntat in urma cu ani buni la spiritul critic de 100%, am domolit aceasta abilitate pentru a nu deveni o persoana nesuferita, insa nu voi accepta deraierile celor care considera ca daca ne stim de ceva ani ne cunoastem si foarte bine. Le multumesc celor care mi-au fost alaturi in acest an si mai ales in ultima perioada in care am fost mai mult zombie decat om, nu le multumesc celor care nu au inteles prin ce am trecut si inca trec, celor care sunt prin natura lor lenesi. Da, este simplu sa judeci in loc sa stai alaturi de cineva drag. Este usor sa spui imi traiesc viata, ma distrez, in vreme ce altul munceste si pentru tine datorita nesimtirii tale. Este simplu sa zici inteleg fara sa fii constient prin ce trece persoana de langa tine. Sunt multe lucruri usor de zis si mult mai multe de facut. Ce imi doresc acum este sa fiu sanatoasa, sa fiu cu prietenii adevarati de ziua mea si sa-i fac cadou celui mai drag suflet din viata mea, Tudor,  o carte de povesti unicat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu