P.B. II

Spre necunoscut, ne îndreptăm zilnic paşii. Chiar dacă avem anumite repere strict trasate, în pofida eforturilor noastre, nu ştim cu siguranţă ce ne aşteaptă la următoarea bătaie a ceasului. Putem doar anticipa, cu erori de câteva sutimi, rezultatele propriilor acţiuni. Şi nici acelea nu ne pot satisface acel tremur – inconştient simţit, în faţa necunoaşterii. Simpli pioni pe tabla de şah a vieţii, ne alegem instinctiv rolul major şi rolurile minore cu gândul străvechi de aventurieri pe drumurile deja bătătorite de alţii. Scriem poveşti prin intermediul propriilor noastre reacţii vis-a-vis de ceea ce ne înconjoară. Rostim pilde demult cunoscute şi cu toate acestea „cădem” în plasa suspinelor proprii eu-lui. Căutăm înţelesuri ale sufletului, adânc ascunse privirilor prin micimea existenţei pentru a concluziona după îndelungi momente de meditaţie că nimic nu este mai important decât viaţa. Iar noi, materialul din care este alcătuită duritatea ei. Şi cu toate acestea, păşim spre necunoscut...mai departe.

P.B.

De obicei istorisirile încep cu „A fost odată” şi-şi urmează firul în linişte, perturbate poate doar de ordonarea gândurilor ce se derulează rapid în minte, mai ales că vrem să fim înţeleşi cu tot şi cu toate cele adiacente fiinţei noastre. Când vine vorba de înţelegere, nimic nu suferă amânare. Dar, care sunt metodele ori mijloacele ce trebuie utilizate pentru a-i face pe ceilalţi să ne înţeleagă şi mai ales să ne accepte? Într-o lume atât de variată, plină de culturi ce ne îmbie să le descoperim nu doar prin istoria lungă, cât prin poveştile lor şi peisajele ce ne taie respiraţia, încercăm să supravieţuim în faţa timpului (actorul – observator care ne râde în nas la fiecare tic-tac al ceasului). Pierduţi în diversitatea acestei lumi, ne continuăm drumul cotidian pe harta invizibilă a vieţii. Zâmbim cunoaşterii. Grăbiţi, am lăsat amintirile îngropate într-un sertar al propriei minţi ori al unui dulap din casă, sub forma unor fotografii, scrisori de dragoste sau alte obiecte ce au făcut parte, cândva, din prezentul nostru. Am învăţat să mergem mai departe, să analizăm fiecare lucru, eveniment sau acţiune din mai multe unghiuri şi să luăm decizii indiferent de natura lor. Şi am pierdut atâtea... Am uitat că suntem 35% părţi ale trecutului, 50% părţi din prezent şi doar 15% din viitor. Nu mai sună atât de bine acum viitorul, nu-i aşa?

Sweet Escape

Pentru unii dintre noi, sweet escape ne duce cu gandul la imbratisarea persoanei iubite. Cei prinsi de gustul aventurii simt sweet escape facand bungee jumping sau scuba diving. Unii se pierd in beat-urile unei melodii difuzate pe undele FM, altii in poezie. Exista persoane care evadeaza pe strazile pustii, tarziu in noapte, gandind la volanul masinii ca 2 Fast & Furious reprezinta esenta relaxarii, dulcea evadare din ceea ce numesc realitate. Altii “se-ndulcesc” privind haine si achizitionand ultimele obiecte vestimentare sau accesorii la moda. Cativa simt acea dulce si scumpa evadare in ochii si in zambetele copiilor lor. Dulcea mea evadare… poarta textura fina a muzicii, frumusetea poeziei si “vioiciunea” culorilor din picturile lui Monet.

Reverie...

Printre atatea franturi de ganduri cautam
Acel mic lucru …
Care sa ne desfete simturile;
Sa cadem in reverie
Pentru a n-a oara.

Strangem in maini insemne vizibile
Al caror sens il percepem tarziu.
Cautam in privirile celorlalti
Intelegere,
Afectiune…
Iubirea are nevoie de alte coordonate
Fara a fi impuse…
Nerostite.

Pierduti in reverie
Asteptam clipa ce va veni.

One more reflection

Viata e precum un cub chinezesc pe care-l rasucim pentru a reusi combinatia perfecta. De cele mai multe ori colorata in nuante cat mai vii, alteori mai monotone, cu indarjire incercam zilnic sa o “pictam” intr-o nuanta cat mai originala. Diferita. Unica. Si cu toate acestea, rar reusim. E nevoie de matematica, de fizica si mai ales de … chimie.
Pentru a crea echilibrul intre simt, ratiune si suflet … e nevoie de iubire si acceptare.
Azi am fost “imbracati” de natura cu picaturi de ploaie, maine poate vom fi ‘imbracati” cu raze de soare, cine stie? Mmmmm… Auriul ramane oricum in tendinte si anul acesta. Cheers!

Sshhhhhhtttt!

Amazed by the voice
That whisper sweet words
We travel around the world
Named love.
Seeking ourselves into it
We lost our sense of reality
Who defined our life…
More absorbed by the meaning of love,
We discover the new ways of living
Being blind
Alone in the crowd
Figured out the next step in our way
To love.