P.B. II

Spre necunoscut, ne îndreptăm zilnic paşii. Chiar dacă avem anumite repere strict trasate, în pofida eforturilor noastre, nu ştim cu siguranţă ce ne aşteaptă la următoarea bătaie a ceasului. Putem doar anticipa, cu erori de câteva sutimi, rezultatele propriilor acţiuni. Şi nici acelea nu ne pot satisface acel tremur – inconştient simţit, în faţa necunoaşterii. Simpli pioni pe tabla de şah a vieţii, ne alegem instinctiv rolul major şi rolurile minore cu gândul străvechi de aventurieri pe drumurile deja bătătorite de alţii. Scriem poveşti prin intermediul propriilor noastre reacţii vis-a-vis de ceea ce ne înconjoară. Rostim pilde demult cunoscute şi cu toate acestea „cădem” în plasa suspinelor proprii eu-lui. Căutăm înţelesuri ale sufletului, adânc ascunse privirilor prin micimea existenţei pentru a concluziona după îndelungi momente de meditaţie că nimic nu este mai important decât viaţa. Iar noi, materialul din care este alcătuită duritatea ei. Şi cu toate acestea, păşim spre necunoscut...mai departe.