Question

Pe zi ce trece, realizez ca pierdem un pic din propria fiinta, datorita efectelor actiunilor zilnice care-si fac simtita prezenta mai tarziu. Desi, calatori in imesul spatiu terestru, uitam adesea de propriile nevoi, cat si de ceilalti.Am cativa prieteni adevarati pe care nu i-am vazut de luni de zile dintr-un singur motiv:avem toti serviciu (adesea cu program prelungit). De fiecare data cand stabilim o intalnire, apare ceva neprevazut. Am ajuns chiar sa facem haz pe tema aceasta. E ca si cum timpul (care oricum nu trece in beneficiul nimanui) ne rade in nas, spunandu-ne "fraierilor".Nu stiu cati dintre voi ati mai simtit astfel de senzatii, in cazul meu oricum este precum un meci de box, in care doar timpul iese invingator.Singura consolare o reprezinta faptul ca putem vorbi pe mess ori la telefon.Caci altfel chiar am fi fost precum protagonistii din "Lost".

Viata si ritm

Graffiti. Culori pierdute pe o bucata de perete.In plin spatiu public.Oameni dornici sa guste putin din efectele artei stradale. Pe ritm de hip-hop. Intr-un parc in care pasii tuturor se pierd si se patrund intr-un ritm netranspus in note muzicale. Break-dance si buna dispozitie.Cu totii in cautarea unui element necunoscut. "Do you wanna feel the flow?" se aude in boxe si de multe ori "yo, yo..". Un hip-hoper autohton incearca pe scena sa faca atmosfera in fata unui public pestrit din toate punctele de vedere. Blitz-uri si multe telefoane ce inregistreaza momentele. Pacat de ritm, de beat caci sunt bune, versurile insa, prea slabe pentru a putea capta aceea stare de spirit pe care ti-o insufla hip-hop-ul facut de cei din State. La noi, inca este in starea copilariei acest stil deoarece nu am trait alaturi de afro-americani pentru a le putea capta in esenta spiritul, atitudinea fata de viata.Acele gang-bang nu le cunoastem si nici nu le vom putea percepe farmecul ori puterea. Cei din zona aceea sunt niste mici imitatori ai unei stari de fapt. Doar Parazitii au reusit sa se transpuna in pielea unor hip-hop-eri, intr-un mod ironic cu accente umoristice.O abordare care pe ei ii prinde, pe altii, insa, nu. Sper ca pe viitor, sa existe mai multi hip-hop-eri adevarati made in Romania.

Undeva, in fata scenei...(part one)

spectatorii stau nerabdatori sa inceapa piesa.Nici macar scaunele nu li se par comfortabile, mai ales ca in brosura li s-a "promis" ca vor avea parte de un spectacol rupt din realitate.Vor fi "blocati intr-un moment neasteptat, surprinzator....", ales de actori. Interactiunea va fi la inaltime. Actorii vor fi spectatori si spectatorii, actori.Cu replici spontane. Nicio reprezentatie nu este la fel.Acelasi lucru se spune si despre oameni. Iar recenziile de specialitate continua sa "curga" in paginile ziarelor. Nu de alta, dar mirajul scenei ramane in permanenta un element central al existentei fiecaruia dintre noi. Intreaba pe cineva drag tie ori un strain daca vrea sa interpreteze un anume rol si vei observa la finalul cercetarii ca doar 5% iti vor spune "nu". Motivele ce-i determina sa accepte provocarea vor fi numeroase, dar de departe cel mai interesant ar fi ca le place interpretarea; sa-si transfere gandurile, ca vor sa fie niste rockeri tatuati, sa imbrace haine negre si sa fie agenti secreti, ori fete bune care vor sa stie cum sta treaba cu "fetele rele". :DCuriozitatea de a dori sa vezi cum este sa umbli incalcat in pantofii altuia cu mai multe sau mai putine scrupule decat tine este o tendinta ce va ramane constant in vietile noastre.Este precum piperul pe care-l adaugam pentru a da o anumita savoare preparatelor culinare. Pe randul al treilea din stanga scenei, domnul B isi potriveste palaria, gandindu-se ca era mai bine sa fi stat acasa, in fotoliul sau, decat sa vada o piesa de teatru, desprinsa pe deasupra din realitate. Cu niste actori care se lasa indelung asteptati de public.
"Teatrul acesta modern este doar o imensa parodie.Lipsita de gust.Jucat de niste tinerei care-si dezvelesc corpurile, in scopul de a sublinia mesajul rostit.", ii spuse domnul B sotiei sale.
"Posibil sa fie asa. Dar nu uita ca si corpul este precum o harta, pe al carui traseu mai ratacesti din cand in cand", adauga sotia sa.
***

Ganduri furate...

Am descoperit fara sa vreau un mic coltisor minunat, in care m-am regasit in procent de 25%. E un pic cam melancolic, dar la ceas de seara, merge.E precum melodiile slow pe care le ascultam uneori in miez de noapte pe undele fm. Cam in acest stil, gandurile persoanei care a scris poezia de mai jos se dezvaluie in fata navigatorilor si cititorilor de blog-uri, pe site-ul personal. Enjoy!

"Ascultam cerul si luna
Cum canta in lumina ochilor mei tristi
Caci te-am gasit pe tine in viata altora
Si singuratatea mea, iar m-a coplesit…
Am coborat in adancuri de ape incercand sa te gasesc
In zadar am trait o viata
Si am sperat de o mie de ori
Caci zarurile au fost aruncate cu mult inainte de a ma scufunda
Viata e o moarte lenta
In drumul in care ne cautam pe noi insine
Si nu reusim sa facem cu noi decat o groapa
Ingrosand balegarul acestui pamant.
Plansetul iubirii vine ca un fur, in nestire,
Iar viata se topeste in suflet
Caci iar iti ascult glasul dulce
Si simt cum imi curge inima prin vene!"

Give me 5

Acum cateva saptamani, am constatat dezamagirea unei adolescente, fiica uneia dintre colegele mele de serviciu, in privinta conexiunii la internet din departamentul nostru. Nu ca n-ar fi eficienta sau performanta conexiunea, dar sunt prea multe restrictii. "Daca pe messenger, nu pot sa intru, nici pe yahoo, nici sa ascult radio live de pe un site, nici pe youtube...of, nici pe hi5...de ce mai aveti net?" "Ca sa-l rasfoim si noi din cand in cand", i-am raspuns. "Adica?", a adaugat nedumerita. "Este ca si cum maretul internet, cool din fire si la spirit, poarta la noi numai haine, in general autohtone, caci pe alea de peste mari si tari este mai greu sa si le achizitioneze. Nu, ca duce lipsa de capital, ci mai ales are ceva din caracteristicile batranilor de altadata care asteptau intruna sa vina americanii si cand au venit in sfarsit rostind primul lor "hello", au constatat dezamagiti "doar atat". Noi, insa, speram ca atunci cand vom avea o arie mult mai larga de navigare pe internet sa nu rostim doar atat.Give me 5 or more, da. "
Nu stiu ce parere si-a facut adolescenta despre mica mea poveste sau despre mine, insa, a plecat cu un gust amar legat de restrictionarea internetului.

Something good...with a great vibe

http://www.youtube.com/watch?v=x419f-nLhgE&feature=related

Cine esti tu?Cine sunt eu...

Absenti, pasim grabiti catre alte zari. Straini de tot.De lume.Stapani doar in propriul univers.Al viselor. Al aburilor de cafea ori de tutun. Al parfumului ce ne invaluie zilnic corpurile.Dependenti de iubire.De intelegere.Independenti de tot ce inseamna limite.
Cine esti tu?Cine sunt eu....posibil doar mici particule de energie regasite in spatiu si in timp.