Am descoperit fara sa vreau un mic coltisor minunat, in care m-am regasit in procent de 25%. E un pic cam melancolic, dar la ceas de seara, merge.E precum melodiile slow pe care le ascultam uneori in miez de noapte pe undele fm. Cam in acest stil, gandurile persoanei care a scris poezia de mai jos se dezvaluie in fata navigatorilor si cititorilor de blog-uri, pe site-ul personal. Enjoy!
"Ascultam cerul si luna
Cum canta in lumina ochilor mei tristi
Caci te-am gasit pe tine in viata altora
Si singuratatea mea, iar m-a coplesit…
Am coborat in adancuri de ape incercand sa te gasesc
In zadar am trait o viata
Si am sperat de o mie de ori
Caci zarurile au fost aruncate cu mult inainte de a ma scufunda
Viata e o moarte lenta
In drumul in care ne cautam pe noi insine
Si nu reusim sa facem cu noi decat o groapa
Ingrosand balegarul acestui pamant.
Plansetul iubirii vine ca un fur, in nestire,
Iar viata se topeste in suflet
Caci iar iti ascult glasul dulce
Si simt cum imi curge inima prin vene!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu