Am realizat zilele acestea ca exista ingerasi care lucreaza in contul meu acolo sus. Ca exista maini invizibile care-mi acorda ajutorul lor cand nici nu ma astept. Ca sunt in jurul meu oameni care nu-mi spun "te iubesc", dar care-mi apreciaza gesturile facute in trecut din suflet, nu doar de dragul profesiei. Persoane care stiu ca eu sunt Carmen, nimic mai mult, nimic mai putin. O Carmen pe care se pot baza la nevoie. Zilele acestea mi-au adus multe batalii castigate pe terenul profesionalismului, dar si certitudinea ca drumul actual va fi intrerupt in viitor pentru a-mi implini visele.
Pe langa aceste castiguri, am observat ca nimic nu este intamplator. Ca fiecare lucru are un drum firesc. Si ca sufletul nostru continua sa bata frumos in fata artelor. Un exemplu care mi-a atins inima in seara aceasta, m-a facut sa dau timpul inapoi si sa fiu din nou pustoaica ce avea peretii camerei decorati cu postere cu fetele celor de la TT, pustoaica cu bob in liceu (culmea, am revenit la acea tunsoare) ce savura revistele de muzica romanesti sau italiene. Eh, ce vremuri!
Hugs! (caci stiu ca va era dor de ele....) :D
Mă bucur pt tine. :*
RăspundețiȘtergere@Zenna: :* bucuria mea consta in faptul ca mai exista oameni care stiu sa-i pretuiasca pe ceilalti. :)
RăspundețiȘtergere