Don't ask

Se uita cu nerabdare spre fereastra. Afara lumea era altfel. O descoperise, fara sa vrea, in clipa in care isi castigase dreptul la timpul pierdut. La libertatea de miscare. Cand a iesit din globul de sticla, a crezut ca lumea era a ei. Acum, simte la fel. Tinjeste dupa altceva. Si totusi, timpul parca nu tine cu ea. Cu visele si asteptarile ei. Traieste intr-un permanent maraton. Daca ar tine in mana o telecomanda, ar apasa cu siguranta butonul "stop". Si-a dorit candva sa schimbe lumea in mod pozitiv. S-a lovit de zidul lumii de prea multe ori si a ajuns sa se schimbe. Efectul rotii.... a urmarit-o si si-a lasat amprenta in inima sa. Se simte mica, prinsa intr-o mare de lucruri pe care nu le doreste in jurul sau. Ar vrea sa plece, insa, are prea multe incertitudini. Chiar daca inima ei, incepe sa bata tot mai mult catre o directie nesigura, inca, mai asteapta sa prinda o alta raza de soare in viata ei. Ce decizie va lua? Poate ii va raspunde inima. Mintea nu o mai asculta demult deoarece nu mai exprima aceleasi vorbe ca si inima.

Amprenta lui Brel

Muzica lui Brel continua sa inspire pe altii, indiferent de continentul pe care-l reprezinta. Putin Brel in varianta actuala. Enjoy it!

Un alt A, un alt Z

am privit iubirea
cum se furisa
prin vene pana-n inima.
am simtit in fiecare bataie
tumultul ei,
zbaterile proprii.
am privit
si am tacut.
acum, ea imi vorbeste
intr-o limba al carei alfabet
nu-l cunosc
nu exista nici A, nici Z,
ci doar un spatiu cu multe puncte
ce asteapta sa fie asezate
in modul cel mai firesc,
aproape de patul sufletului.

Flower power

am asezat ieri un boboc de floare
in mana ta.
am stat unul langa celalalt
si l-am privit
minute in sir.
am inspirat si respirat
parfumul sau.
am dorit in nesabuinta noastra
sa-l vedem inflorind
fara a-i oferi
macar
o picatura de apa
ori afectiune.
l-am lasat singur
pe un teren necunoscut.
acum stam si privim doar simple urme
lasate din esenta sa
pe pielea noastra.
oare frumusetea unei flori consta in fragilitatea sa
sau in moliciunea petalelor sale?

Nu-mi place intunericul

Pentru Tlaloc

Motto: Ai fi capabil/a sa imbratisezi o stea in caderea sa?

Stii care este partea proasta a cenzurii? Nu mai reusesti sa imprimi nimic din esenta ta celorlalti. Nu mai esti un individ, esti ceva.

Nu stiu daca ti-ar placea sa imbraci hainele cuprinse in "ceva". Nu ti-ar veni bine, iti spun de pe acum. Tu ai alte haine, din alte texturi, mult mai fine. Rare. Greu de atins. De ce ai renunta la ele? Nu toti suntem fericiti si multi alergam dupa un pumn de fericire. Iubire? Dupa ea gonim, gonim, gonim frenetic si de cele mai multe ori nu realizam ca se afla in trenul aflat pe celalalt peron. Sa incepem sa plangem?  Sa fie aceasta solutia? Nu cred. Adevarul este ca avem cu totii momente in care vrem sa inchidem usi pentru ca nu ne mai regasim. Ori nu ne mai simtim bine. Ideal ar fi sa nu stingem lumina din noi. Nu stim niciodata cand ar incepe sa danseze... la vederea cuiva ori ceva. Prin postarile tale pe blog ai reusit sa creezi un personaj. Misterios, ce-i drept! Imprevizibil si totodata sensibil, vulnerabil. Prin el, ai reusit sa spui o poveste. Poate a ta, poate nu. Dar cu siguranta a multora care ti-au urmarit blogul. O poveste a carei inceput nu s-a inscris in expresia "a fost odata" si a carei final n-ar trebui sa fie "am incalecat pe o sa". O poveste care a inceput la fel cum incepe orice zi din viata noastra. Cu Soarele pe cer, soare care preda stafeta Lunii, pentru a fi strajer peste visele noastre. Absolut firesc.

Asa ca, te rog, nu stinge lumina, nu-mi place intunericul. Si de ce sa nu admit: sunt curioasa sa vad cum isi continua zeul povestea. :)

Un alt mod de a picta (II)

Nu stiu pe care sa o aleg pentru a v-o oferi. Poate ma ajutati. Ce ziceti?

Un alt mod de a picta (I)

In timp ce altii se joaca cu goasele, am ales alt gen de abordare a picturii. Pictura in farfurie.:)
Enjoy it!

Intrebare

si am asezat o farama din suflet
pe o foaie alba de hartie.
am lasat acolo o amprenta
din ceea ce sunt
cu speranta ca vei citi
ce am simtit candva.

au trecut luni
si fire albe de praf
si-au facut casa pe foaie.

au trecut ani
si firele de praf au invatat
sa danseze impreuna
pe acel strat de hartie.

acum sunt precum niste gogosele
ce asteapta sa li se dezvaluie esenta
din spatele cuvintelor ce le imbraca
teritoriul.

oare sufletul va zbura
odata cu dezvaluirea cuvintelor scrise
sau va ramane imprimat
pentru totdeauna
pe bucata de hartie
ce tocmai ai scos-o dintr-un sertar?

Tablou de iarna

un fulg de nea se sprijina pe altul
in dansul catre pamant.
isi soptesc prin gesturi
vorbe vechi,
vorbe de dor,
usor, usor, usor.

incet, povestea lor prinde contur
unul alb.
se sprijina si mai mult
unul de celalalt
cand simt ca se aproprie
caderea lor
pe pamantul... uscat.

Good to be back

Si a mai trecut un an. 2010 si-a mai pus o haina pe el si a devenit 2011. Si din nou am simtit fascinatia lasata de timp asupra noastra. Si am pornit iar la drum. Un altul de data aceasta. Pigmentat de alte ganduri si alte trairi. O noua goana prin cotidian ne asteapta, dar acum nimic nu ne poate destrama bucuria de a privi cerul care ne zambeste printre norii luminati de soarele vesel. Suntem inca fermecati de frumusetea sa, fragila, naturala, fara retusuri. Pana cand?

Posibil pentru totdeauna.

Va urez un an in care inimile sa va bata mai puternic pe melodia iubirii, sa fiti alaturi de cei dragi mai mult decat in 2010, sanatosi, impliniti sufleteste, la fel de haiosi si cu buzunarele pline cu povesti.

Va pup si va imbratisez cu drag.

:)