Se uita cu nerabdare spre fereastra. Afara lumea era altfel. O descoperise, fara sa vrea, in clipa in care isi castigase dreptul la timpul pierdut. La libertatea de miscare. Cand a iesit din globul de sticla, a crezut ca lumea era a ei. Acum, simte la fel. Tinjeste dupa altceva. Si totusi, timpul parca nu tine cu ea. Cu visele si asteptarile ei. Traieste intr-un permanent maraton. Daca ar tine in mana o telecomanda, ar apasa cu siguranta butonul "stop". Si-a dorit candva sa schimbe lumea in mod pozitiv. S-a lovit de zidul lumii de prea multe ori si a ajuns sa se schimbe. Efectul rotii.... a urmarit-o si si-a lasat amprenta in inima sa. Se simte mica, prinsa intr-o mare de lucruri pe care nu le doreste in jurul sau. Ar vrea sa plece, insa, are prea multe incertitudini. Chiar daca inima ei, incepe sa bata tot mai mult catre o directie nesigura, inca, mai asteapta sa prinda o alta raza de soare in viata ei. Ce decizie va lua? Poate ii va raspunde inima. Mintea nu o mai asculta demult deoarece nu mai exprima aceleasi vorbe ca si inima.
Decizia sper sa fie inteleapta, chiar daca mintea nu o mai asculta... si totusi trebuie sa ne lasam si in voia inimii...
RăspundețiȘtergereO saptamana la superlativ!
O sa fie inteleapta. O saptamana plina de sotii pe derdelus. :D
RăspundețiȘtergere