printre miile de pixeli incerc sa cuprind imaginea
ce mi se arata.
intr-un colt al sau, un chip sters zace,
asteptand o confirmare din partea timpului calator.
deunazi, imaginea era clara si-mi parea familiara,
timid as fi vrut sa-i cuprind esenta
si sa-i spun:
"ce taina ascunde ochii tai?"
insa, am simtit cum clipa imi fuge de sub picioare,
precum un covor.
imaginea se dilata, incet, in mii de puncte ... colorate.
***
despartiti de cadrul lumii, ne acceptam conditia,
nimicnicia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu