Si pentru ca traiesc pe repede inainte si da, stau si ma intreb cand se va termina lucrul acesta, m-am gandit in seara aceasta sa ajung mai repede acasa luand un taxi. Zis si facut. Si momentul urcarii in taxi a fost demn de cascadorii rasului plans. Eram atat de entuzismata ca am gasit un taxi rapid incat zambetul de pe buze mi s-a scurs in fractiune de secunda cand am incercat sa inchid usa si, si, si am vazut ca era cat pe ce sa raman cu clantaul in mana. Am renuntat cand am observat ca nu se inchide si mai mult i-am soptit soferului faptul observat si de el de altfel. S-a dat jos, domnul pustiulica aka sofer si a inceput sa repare usa. Dupa vreo 2 minute a reusit sa o inchida, vreme in care a avut parte de o adevarata ploaie de scuze din partea mea, potentate cu: "n-am trantit usa, nu-mi explic situatia".
Dupa ce s-a urcat in taxi mi-a spus:
"Nu este vina dumneavoastra. Am avut o babeta acum cateva minute pe care am lasat-o cu tot cu cumparaturi la M.Kogalniceanu. Cand a coborat a trantit zdravan usa."
Am rasuflat usurata, mai ales ca sunt urmarita de tot felul de ghinioane in ultima perioada care de care mai bizare. Dupa toate acestea, la finalul calatoriei, i-am cerut voie sa cobor pe partea stanga sa nu mai vad inca o data episodul cu reparatia usii. :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu