Runaway soul

Se intampla uneori, ca organismul sa-ti cedeze din diverse motive. In cazul meu oboseala si-a pus amprenta si asupra inimii. Desi, primesc sfaturi de la cei din jur, nu primesc ceea ce am nevoie si anume ajutor. Doar familia mea stie prin ce trec si este perfect constienta ca nu pot opri tot caruselul in care m-am implicat la munca. Dintr-un motiv simplu: prin munca imi sustin financiar familia. Da, n-am fost egoista, nu pot gandi intr-o astfel de maniera, stiu ca sunt la capatul puterilor fizice, psihicul e la pamant din cauza ca dorm putin si nu ma mai pot concentra asa cum obisnuiam, am creierul prea mult in priza si simt ca o sa o capitulez intr-un mod absolut infricosator: pe un pat de spital cu un preinfarct de toata frumusetea. Nu vreau sa gandesc negativ, insa, aceasta este o simpla marturie, o eliberare a gandurilor care nu pot fi constant roze. Celor care v-ati facut griji pentru mine, va multumesc, apreciez gesturile voastre. De revenit, imi voi reveni in viitorul apropiat. La zambet oricum nu am de gand sa renunt, chiar daca sub el se ascunde multa oboseala.

:)