În ultima perioadă, fiecare zi este precum o luptă pe un teren pe care nu-l stăpânesc întru totul. Și nu pentru că nu mă duc neuronii pentru a-i înțelege esența, ci nu mă duce inima către interiorul său absolut rece, plin de piedici ilogice, de răutăți, de intrigi. Nu am fost educată să sap groapa altuia sau pentru a-i pune piedici în dezvoltarea proprie, nu am dorința de a mă înălța coborând pe altcineva. Dar cu toate acestea astfel de practici sunt la ordinea zilei. Și da, îmi este foarte greu să diger uneltiri, darămite să particip la ele, în calitate de om pus la țintă. Observ cu mare tristețe că sunt mulți oameni care au întârziat la ora privind lecția despre umanitate, că au uitat în ce constă această idee. A exista în jungla de azi presupune să ai în dotare cu totul altfel de instrumente. Presupune să fii stăpân pe arta manipulării, a mimării. Ești învingător dacă te naști cu duritate sădită în propria-ți minte și inimă, altfel ești pierdut în fața unei lumi a căror interese primare ajung să fie reduse în primă ori ultimă instanță la manipulare. Prefer să-mi mențin coloana verticală intactă și să aleg o cu totul altă cale, ce poate intra în ochii unora la capitolul "goană". Aleg să nu fiu ca majoritatea și să nu uit că povestea proprie are nevoie de cu totul alt aer și teren de dezvoltare. Încerc să mențin frumosul în viață și urâtul la distanță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu