Unele lucruri trebuie spuse. Admise. Recunoscute. Dar ce te faci in clipa in care constientizezi ca vorbesti si n-are cine sa te asculte, deoarece urechile sale conduc simple sunete spre creier, nu si mesaje necesare a fi decodate? De ceva vreme port pe plan profesional un dialog al surdomutilor, dialog din care ies cu zero beneficii sufletesti. Azi, am decis sa pun punct. Si sa caut. Alternative.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu