cateodata ma ascund,
alteori ma arunc in fata clipei
cu bratele deschise ma agat de intamplari marunte,
nu pun la socoteala trairile,
doar stau si simt cum totul se misca in jur.
privesc cu nesat spectacolul vietii,
mai arunc o minciuna cat o boaba de piper,
te fac sa speri,
sa doresti sa-mi spui: "ma stai!"
dar flamand de viata alerg spre alte directii
si te las la masa cu speranta
ca voi reveni candva ... schimbat.
in banal, ma scufund,
imi accept nimicnicia de a trai departe de suferinta ta.
adevarul este ca nu pot simti ca tine
si asta este singura minciuna reala rostita de gura mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu