Cu totii avem nevoie de povesti. Este o nevoie constanta, primara la fel ca si iubirea. Indiferent ca suntem tristi, multumiti ori lenevim zambitori pe al noualea nor, penibili, frustrati, santajisti sentimentali, ne lasam fascinati de lumea povestilor, respectiv manati de fascinatia de a inventa ori spune vreuna. Si da, cu totii vrem sa fim eroi ce-si vor lasa amprenta asupra destinelor altora, precum culorile trasate pe panze de pictori. Si cum in secolul goanei-dupa-atentie-sunt-cel-mai-cool-frate, nimanui nu-i place sa stea intr-un con de umbra, alergam avizi sa demonstram ca povestea noastra merita sa fie auzita, incapabili sa observam hiba din fata ochilor: povestea personala este un amarat de fragment din povestea celorlalti cu care impartim sentimente, idei, emotii, sangele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu