De la inceputul anului, mi-am rasturnat pe masa multe dintre principii si tabieturi, le-am pus la zid, le-am ars, m-am razvratit si am rescris altfel minutele care se preling pe langa noi si odata cu noi. Am vrut ceva diferit si de la minutul 0 din 2014, am ales altceva. Mai multe trairi, mai multe impliniri. Da, in acest moment am acelasi sentiment ce vine si pleaca, ce mi-a aparut in inima inainte de sarbatorile de iarna. Sentimentul ca acum este momentul meu si ca depinde de mine sa fac ceva in privinta aceasta. Nu vreau sa schimb lumea, am renuntat de ani buni la aceasta dorinta, vreau sa termin ceea ce incep cand vine vorba de scrieri. Am trecut cu privirea peste cateva scrieri vechi, nu mai spun de poezii (care datorita voua, dragi cititori, mi-au adus aminte de trairi apuse) ce m-au facut sa exclam: "am scris asa ceva?! simteam altfel puterea cuvantului scris." Da, stiu vechile trairi nu se mai intorc si daca este sa continui povestile ramase neterminate, trebuie sa ma transpun, sa invat sa fac acest lucru, sa trezesc la viata punctul final (ajuns intr-un tunel intunecat), sa-i dau aripi sa pluteasca catre un alt gen de "incotro". Da, este al naibii de dificil sa o iei de la capat, fiind constienta ca nu este capatul de inceput, este capatul care continua povestea, cel menit a-i spori actiunea si stralucirea. Si pentru ca muzele sunt cam nebunatice si mai ales confuze, le-am facut bagajele si le-am trimis la un sejur de relaxare. Intre timp, mi-am facut cadou o bucurie: o scurta ratacire printre paginile unui studiu intens de scriere, fabulos de la primele randuri. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu