O colega: "- Te-am vazut ieri pe strada. Parca dansai".
R: "- Posibil, de vina este muzica. Ma detasez total de ce se intampla in jurul meu, dupa o zi incarcata la munca."
Este unul dintre lucrurile pe care le-am adoptat in ultima perioada. Vreau sa fiu departe de problemele celorlalti. Si asta pentru ca incerc din rasputeri sa-mi fac timp pentru sufletul meu. Timp a carei greutate este din ce in ce mai mica. Nu fug de probleme, fug doar de tumult. Am nevoie de liniste. De odihna multa. Doar cei care stiu la randul lor cate sacrificii fac din cauza ca muncesc extrem de mult, pot sa inteleaga aceste randuri si greutatea acestor vorbe. Unii carcotasi ar face o recomandare (si da, ma astept la astfel de reactii pe care le am si de la apropiati uneori) si anume sa-mi schimb jobul. As face-o recunosc, insa, sunt un om calculat si in acest moment, nu este un risc pe care mi l-as asuma. Nu este vorba de lasitate, este vorba de responsabilitate, despre un lucru asumat pentru a implini un vis al parintilor mei. Nu stiu altii cum sunt, nu vreau sa judec (chiar daca simtul meu critic ofera adevarate meciuri atunci cand este necesar), ce stiu acum este ca se apropie termenul la care voi putea sa-mi permit un locsor al meu, in care va predomina arta. Si da, pentru asta trag tare. Este un vis la care nu am de gand sa renunt pe langa scris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu