sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Dacă geniul ar pieri...

Într-o sală mică, dar destul de încăpătoare, ideile și-au făcut de cap. La fel și replicile spumoase. Unele după altele au plonjat grațios în aer, lăsând povestea să-și desfășoare neastâmpărat firul. Printre lumini și umbre, am fost martorii dramei lui Kean. Un actor pentru care personajele lui Shakespeare nu mai au nimic de ascuns sau poate că au aceleași vulnerabilități ori dorințe de a supraviețui timpului. De a nu fi date uitării. Kean este un împătimit al scenei, iubește viața, are vicii și probleme la fel ca oricare muritor de rând. Însă, peste toate își expune fragilitatea, temerile într-un mod direct. Incursiunea de cunoaștere a sinelui se situează în permanenta apropriere a lui dacă. Alături de Salomon, sufleorul său, dar și cel mai devotat prieten, își poartă luptele cu demonii proprii și cu realitatea deopotrivă. Kean trece cu ușurință de la o stare la alta, admite în fața Annei, o tânără aspirantă în ale actoriei că viața ar trebui să fie un continuu urcuș, nu o coborâre. La întrebarea: "Sunteți nefericit?" răspunde sincer "Sufăr". Își asumă trăirile, emoțiile și este conștient că fără public arta sa n-ar avea valoare. 




(fotografie de pe site-ul Teatrului Mignon)

Spectacolul "Kean" de la Teatrul Mignon este precum un ghem de mici adevăruri rostite cu umor fin. Te surprinde de la primele minute, crește în intensitate cu fiecare replică spusă de protagoniști și peste toate îți oferă senzația aceea că te afli într-un roller coaster al trăririlor de care deși ai vrea să fugi nu te poți ascunde în cele în urmă. Desfășurarea acțiunii în sine te prinde și din martor - spectator devii inconștient până la finalul său parte din ea. Kean este despre fiecare dintre noi, despre întrebări cu multiple răspunsuri și în mare parte despre onestitate. 



 (fotografii de pe pagina de Facebook a Teatrului Mignon)

În rolurile principale îi puteți vedea pe: Mihai Nițu (Kean), Iulia Verdeș (Anna) și Vladimir Albu (Salomon). Vi-l recomand cu drag, pentru că este un spectacol care nu doar merită văzut, ci și revăzut, nu de alta, dar dacă geniul ar pieri, am rămâne goliți de simpla esență de a fi. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu