Azi, am experimentat pentru prima oară luciul fascinant al gresiei de nuanța cireșului, din holul apartamentului, într-o îmbrățișare ce i-ar fi făcut invidioși și pe cei doi protagoniști din filmul deja afumat 50 Shades (continuarea o știți și voi) și pe alți n mii de cascadori. Bineînțeles că îmbrățișarea n-a fost una simplă, ci mai degrabă inevitabilă, de o atracție aproape fatală, cu răsuciri și învârtiri în aer. Și cum sunt flexibilă, m-am ridicat, cu urmări fabuloase. Mâini stângi și o coloană nu tocmai în regulă. Așa că iată-mă cum ajung precum mărețul Pătrățel din nou la doctor. Mă întreb dacă o să râdă și doctorul de pățania mea ori o să mă ia la bătaie. I-aș oferi cu mare plăcere prostia mea să dea cu ea de podea, căci poate o dispărea. :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu