Scufundare

Motto: Inconstienta unora poate frange aripi.

1. Privesc in jur si incerc sa ma incred din nou in lucrurile ce or sa vina. Sa percep viitorul ca pe ceva firesc, iar realitatea ca pe o lume din care voi putea sa zbor asa cum o faceam odinioara.
Ma uit la zambetele frumos asezate pe fetele tinerilor din grupul ce se afla pe partea cealalta a trotuarului. Ganduri de ieri imi revin in minte. Si totusi de ce am impresia ca viata mea se deruleaza in reluare cu aceleasi personaje in jurul meu? Ma simt prinsa intr-un univers la care n-am aspirat. Nu mi-am dorit sa fie colorat astfel si este un univers pe care nu-l doresc. Imi repugna ideea ca sunt aici si totodata acolo. Ca vad aceeasi imagine. Sirene. Fete suprinse. Asfalt cald. Claxoane.
Imi doresc sa merg la mare. Sa simt valurile cum imi gadila fin picioarele. Vreau sa nu ma mai simt precum un personaj prins intr-o carte uitata pe un raft oarecare. Fara prieteni.
Imi vreau libertatea inapoi!!!!As vrea sa pot spune candva: merg in parc ca sa ma plimb. Fara aceste roti. Pe propriile picioare.
2. Mi se pare ca a trecut doar o singura zi de cand m-am simtit stapanul unei lumi in care aveam totul. Masini, fete. Petreceri in cluburi. Basi la maxim. Viteza, baby, nu gluma! Am crezut ca sunt mai tare decat Vin Diesel. Cursele de masini m-au sedus din prima. Prietenul meu, Matei, mi-a deschis usa catre o lume ce mi-a oferit adrenalina din plin. Motoare turate la maxim, senzatii de nedescris. Ce bungee jumpin'?! Viteza imi curgea prin vene. Simteam soselele precum un nebun. Am investit bani frumosi in masini. Pana in clipa in care am pierdut nu doar controlul asupra volanului. Am pierdut placerea de a mai conduce si de a mai simti vantul cum imi sufla in par la fiecare curba luata frumos. Acum doar jocurile pe calculator imi mai ofera o minima satisfactie in ceea ce priveste sofatul. In ceea ce priveste viteza: imi place sunetul motoarelor ce se aude la fiecare transmisie a Formulei 1.
De 3 ani, continui sa visez ca ma voi aseza din nou la volan. Si stiu ca nu voi mai lasa deoparte centura de siguranta. Voi renunta la teribilism. Trupul meu si-a invatat lectia. Si simte in egala masura efectele lipsei de miscare.

Sourire

Cand esti trist, zambeste. Cand n-ai motiv si nici chef sa faci ceva, zambeste. Cand te gandesti la tot felul de solutii de rezolvare a problemelor cotidiene, zambeste. S-ar putea sa gasesti intr-un simplu zambet, rezolvarea a n necunoscute din ale existentei ecuatii. Fernandel stia cel mai bine.

http://www.dailymotion.com/video/x9id6_fernandel-le-tango-corse_music

Voci de exceptie - de ieri si de azi

Un "cocktail" muzical cu savoarea timbrului vocii Arethei Franklin, stilul lui Shirley Bassey, the flow of Whitney Houston si Mariah Carey si artificiile vocii superbe a lui Jordin Sparks. Pregatiti-va pantofiorii de dans!

Moments

Cu vise si asteptari ne incarcam sufletul. Cu iubire, inima. Si am vrea sa fim imbracati doar in hainele dragostei, a bunatatii, a fericirii continue, insa, clipele ne aduc de fiecare data ceva diferit...inedit. Neasteptat.
Doritori de aventura cunoasterii (chiar si teribilismul se reduce in ultima instanta la experimentarea necunoasterii si la aflarea de noi date despre noi si ceilalti, in acelasi timp), cu pasi mici inaintam pe un drum ale carui coordonate nu le stim cu exactitate. Nu pentru ca am fi ignoranti, ci pentru ca nu putem cuantifica cu precizie clipa si importanta sa.
Daca ar fi sa spun care este prioritatea mea nr. 1 in acest moment cu siguranta n-ar fi serviciul, ci fratele meu. Este persoana pentru care as rasturna lumea ca sa-i fie bine.

Hit the road!!!!

A admira o femeie nu inseamna a te holba la ea. Este de prost gust, dar poti sa te si accidentezi. De aceea nu ma imbrac des in fusta. Sa nu se accidenteze vreun idiot. Bine ca nu imi plac fustele mini.

"Bubico", dragul de el

Fac ce fac si in minunatele mele calatorii cu ratb-ul am parte de momente haioase. Fara un scenariu scris, lucrurile se desfasoara intr-un mod absolut natural. La peste 30 de grade Celsius, asudand, ma aventurez zilnic in drumul spre casa. Si pentru ca imi place sa-mi clatesc ochisorii cu peisaje din natura, in miscare, dupa o zi intreaga petrecuta alaturi de extraordinarul calculator (sic!) la munca, cu diverse beat-uri in urechi, admir imprejurimile din autobuz.
L-am intalnit din nou pe "Bubico", de data aceasta, o potaie demna de versul "dupa blocuri suntem noi care ..." facem sishu pe la colturi (sic!), topaind cu mandrie pe langa a sa stapana, in timp ce pasea prin autobuz.
-Super avem si un caine pe aici..., mi-am zis.
"-Nu va suparati imi permiteti sa ma asez?" a fost replica doamnei cu catelul maroniu catre o doamna cu ochelari de soare frumos asezati pe nas.
"-Cu tot cu catel?"a continuat doamna intrebata.
"-Da."
"-Sper ca-l luati in brate?!"
"-Normal."
Ferice "Bubico" in bratele stapanei statea si admira peisajul de la geam.
Recunosc ca m-a bufnit rasul si ca doamna cu ochelari m-a "tintuit" cu privirea cateva secunde bune prin ochelarii fumurii, dar intre cele doua doamne, pe "Bubico" l-as fi ales cu siguranta. Doar era cel mai fericit suflet din acel perimetru.
Si cand am crezut ca ajung mai repede acasa, am avut parte de doi paji nesperati, unul in fata si altul in spate cu ditamai evantaiele. Imi venea sa le zic celor doua doamne in etate, "un pic mai la dreapta, va rog...asa, e bine" "acoperiti toata zona"... M-a bufnit din nou rasul, mai ales ca am observat un domn care privea miscarile doamnelor in jurul meu. S-a mirat un pic, dupa care a zambit.Era prea de tot... dar am avut eu parte de paji 100% free.
Senzational!!!Daca am parte de oferte gratuite inseamna ca nu am intrat in criza economica.

Ho-ho-ho!!!!

Step up

Si cand iti trece prin minte

ca minutele trebuie sa se "prelinga" incet pe nesimtite, se intampla ceva care-ti face inima sa se opreasca din concertul sau, sa "respire" libera si sa rosteasca apoi in propriile batai: ce imprevizibila este clipa si frumoasa totodata.
Uneori se intampla minuni chiar aproape de noi.
O minune imi zambeste timid de pe birou.

Viata ... pe un fir de par sau...

pe un fir de sarma...faceau aluzie intr-unul din cantecele lor minunate cei de la Vama. Nu am avut parte de vreo deziluzie sentimentala in ultima vreme, dar trebuie sa cladesc din nou un "zid de optimism". Si imi este tare greu. Daca ar fi fost vorba de un bun prieten altfel ar fi stat lucrurile. As fi privit mult mai detasata situatia. Dar nu aceasta este realitatea.
Stiti gandurile acelea: "Mie nu mi se poate intampla" ori "De ce mi se intampla toata acestea?"
In cazul meu, al doilea gand si-a castigat un loc excelent in viata mea din ultimii ani. Si "de ce" isi face adeseori simtita prezenta. Oi fi eu o fire optimista, insa, optimismul nu tine loc de o inima sanatoasa.
Azi o colega dintr-un alt departament m-a intrebat daca este ziua mea de nastere. M-a bufnit rasul, caci mai aveam un pic si lesinam deoarece am fost la doctor pentru analize. Deabia ma tineam pe picioare, dar am continuat sa zambesc, sa-mi spun in minte ca-mi este bine, dupa ce am umplut 6 eprubete cu sange. Si totul se desfasura in jurul meu intr-un ritm rapid.
A trecut ziua fara sa ma gandesc prea mult, sincer, n-am avut timp pentru asa ceva, pentru ca acasa era persoana pentru care mi-as da inima daca as putea. Dar nu pot. Cred ca cel mai dur moment din viata mea a fost cel din seara aceasta: "voi trai daca-mi iau pastilele. daca uit una sunt ca si mort".
Persoana pe care o credeam cea mai puternica a disparut. Iar locul sau a fost luat de o persoana care-si doreste doar sa traiasca. Si sa-si regaseasca fortele pierdute.

A little attention, please!

Senzatii

Nu stiu cum se face, dar oriunde imi indrept pasii, gasesc surse inepuizabile de inspiratie. Aflu povesti. Desi, in spatele usilor raman multe cuvinte nerostite, ochii oamenilor vorbesc, in timp ce buzele stau inchise. Asta am aflat astazi cand am fost la fratele meu la spital.

Fara planuri cu n subpuncte

Mi-e dor de zambetul acela tamp pe care-l port de fiecare data cand plec in calatorii. Zambet pe care-l admir la oamenii care-si cara rucsacurile diminetile prin metrou, in timp ce eu ma duc la munca. Mi-e dor de duca, recunosc. Mi-ar placea sa pun "on pause" serviciul in aceste clipe si sa spun multor chestii din viata mea doar atat: "f..k off".
Si propuneri de calatorii tot am, dar nu le pot onora din varii motive. Timpul liber a devenit din nou scump pentru mine, iar simt tensiunea exercitata de apasarea butonului "pe repede inainte...", iar, spun iar.... (nu stiu cine a inventat expresia: urgent!!!!!!!!)
Ma gandesc cu o oarecare temere la ziua de luni cand voi merge la doctor si la ce o sa-mi spuna in urma analizelor. Chiar daca sunt analize obisnuite, n-as prea vrea sa se repete experienta celor 4 luni cu bandaj la mana, de parca as fi fost capitanul unei echipe de fotbal.
Ma gandesc si la ziua de maine cand o sa ma duc la fratele meu la spital. De data aceasta nu voi mai fi copila lasata de parinti in masina in fata spitalului, protejata de durerea dinauntru. Greu sentiment sa stai fata in fata cu suferintele altora. Nu vreau ca istoria sa se repete, vreau ca totul sa fie ca inainte. Sa se scurga lin secundele. In armonie.

Just smile!

pentru copiii din noi...

In zbor

Te-ai gandit vreodata
Cat de usor este un fulg?
Pana unde poate ajunge in drumul sau?
De ce este atat de fermecator in fragilitatea sa?
Ne risipim incet
Cu fiecare secunda ce trece
Privim
Respiram
Si in racoare ne-am scalda trupul.
Iubirea...
Balsam ne-ar fi
Pentru inimile ce incearca sa invete impreuna un alt ritm
In zborul...catre fericire.

O noua zi

Uneori...

lucrurile nu sunt ceea ce par. Sub un zambet poate sta ascunsa o mare durere. In umbra unei discutii aprinse poate aparea o problema de sanatate. In spatele vorbelor nespuse, gandite si simtite in egala masura, ne ascundem adeseori trairile, crezand ca grijile ce nu ne fac bine vor disparea instantaneu.
Fratele meu este acum in spital pentru investigatii. A suferit un preinfarct de mica amploare. Iar eu nu pot sa-i fiu alaturi din cauza serviciului. Si-mi vine sa plec...doar ca sa fiu alaturi de el. Luni urmeaza randul meu pentru investigatii. Wish us look!

De la soul

Puterea exemplului

Cand am inceput educatia, m-am lovit la mai toate materiile de exemple care de care mai explicite, a caror menire era aceea de a puncta ceva. In liceu, cand am inceput sa studiez filosofia, reluata apoi la facultate, dar prea putin, am constatat care este esenta exemplelor. Uneori, ceea ce pare a nu fi evident devine clar si te loveste drept in nas sub forma unui bobarnac si mai lasa pe deasupra si o gramada de intrebari ale caror raspunsuri le vei afla alta data, ca doar nu totul este gratuit.
In privinta, oamenilor exemplari, am avut ceva rezerve, pana in clipa in care am inceput sa intalnesc precum un sir numai astfel de persoane. Fiecare cu exemplul sau la purtator, precum o eticheta ce nu poate fi vanduta ori scoasa la licitatie. Am invatat multe de la acesti oameni, unii mi-au devenit prieteni de suflet, pe altii mai am sa-i descopar. Celor dragi le multumesc pentru fiecare secunda de intelegere si rabdare.

Alte picaturi de racoare

Sunt oameni carora le este teama de simfonia furtunii dinainte de ploile ce ne-au racorit pamantul in ultima vreme. Eu doar putin simt teama. Am privit de atatea ori acest spectacol de pe prispa bunicilor, incat am ajuns sa-l savurez. E altfel ploaia la tara decat aici in oras. Sau poate ca nu... Imi place sa observ ramurile copacilor cum se misca in vant. Imi place senzatia de liniste amestecata cu zgomot, culorile adunate laolalta, picaturile de ploaie care uda tarana, norii pufosi care-si continua permanent traseul. Ador mirosul ... de racoare.

Road trip

Ma-ncredintez intamplarii

Uneori, firescul devine nefiresc. Contururile concrete isi schimba starea. Secundele isi maresc importanta. Totul este confuz.
In miscare, ratacim. Pe alte drumuri. Cautari ale caror raspunsuri vor veni mai tarziu, nu imediat. Cineva, mi-a spus candva ca trebuie sa traim cu inima. Corectie: trebuie sa traim cu sufletul. Inima ne mai da uneori mari batai de cap cu ale sale "drums" neregulate. De suflet trebuie sa avem grija si sa nu-i alteram esenta. Caci, in el, sta toata frumusetea noastra. Nu in chip.
Ma-ncredintez intamplarii care nu este neaparat intamplatoare. Este doar o simpla rotire a unor fapte ce au loc cu un scop anume. Si care tintesc obiectivele planului incadrat sub titlul: viata.

Saraiman

Asta ascult in acest moment si zau ca-mi place descoperirea facuta la munca. :) Mai lipseste un camp de flori, una bucata de branza, rosioare intr-o traistuta si da....zilele de concediu. Pana atunci imi trezeste cheful de plimbarica prin iarba, desculta, Damian Brothers.

M.J.

Tocmai privesc pentru prima oara primul concert al lui Michael la noi in tara.Faceam parte din categoria picilor la cea vreme, dar zau ca bine s-a auzit concertul sau de la mine de la fereastra. La fel si prestatia celor de la SNAP in frunte cu Turbo B. (asta pentru cei care nu stiu sau au uitat acest amanunt). Vad pentru prima oara isterie la un concert. Daca eram mai maricica mergeam, tipam, cantam, dar nu lesinam. Daca tot am platit biletul, macar sa vad tot show-ul pana la capat fara a mi se taia firul.
Inca, ma "omoara" miscarile sale. Sa stii sa-ti stapanesti trupul si sa-l faci sa se miste asa cum vrei fara a avea nevoie de vreun efect special e chiar bestial. Un performer legendar de la care ar trebui sa invete si minivedetutele noastre.

Cu soarele in ochi

Dupa ce am vizualizat cateva fotografii digitale cu mine si alti prieteni, am constatat ca arat precum o pustoaica. Asa ca de azi, imi schimb porecla.
Smiles!