vineri, 3 iulie 2009

Ma-ncredintez intamplarii

Uneori, firescul devine nefiresc. Contururile concrete isi schimba starea. Secundele isi maresc importanta. Totul este confuz.
In miscare, ratacim. Pe alte drumuri. Cautari ale caror raspunsuri vor veni mai tarziu, nu imediat. Cineva, mi-a spus candva ca trebuie sa traim cu inima. Corectie: trebuie sa traim cu sufletul. Inima ne mai da uneori mari batai de cap cu ale sale "drums" neregulate. De suflet trebuie sa avem grija si sa nu-i alteram esenta. Caci, in el, sta toata frumusetea noastra. Nu in chip.
Ma-ncredintez intamplarii care nu este neaparat intamplatoare. Este doar o simpla rotire a unor fapte ce au loc cu un scop anume. Si care tintesc obiectivele planului incadrat sub titlul: viata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu