Daca stau bine si ma gandesc, multi am cadea de acord in privinta timpurilor in care traim. Si mai ales cum traim. Prinsi in vartejul cotidian, am uitat ce este cu adevarat important. Materialul a luat locul a ceea ce este esential pentru sufletele noastre. Alergam in directii cat mai numeroase si de ce sa nu recunoastem nu ajungem de fiecare data la ora potrivita pentru ca nu am fost programati sa functionam precum ceasurile elvetiene. Bombanim intruna despre ceea ce nu ne convine si sacul nemultumirilor se umple cu te miri ce nimicuri. Astazi nu mai conteaza calitatea ci, cat de multa cantitate avem dintr-o anume calitate. Umblam cu etichetele brand-urilor la vedere, crezand ca in acest mod ne vor creste si muschii pe noi si vom fi perceputi ca fiind cine stie ce persoane importante. Adevarul este in esenta, prea mic si totodata prea mare pentru fiinta noastra. Ne este greu sa ne acceptam asa cum suntem, cu plusuri si minusuri. Cautam in permanenta imbunatatiri sau update-uri ale eu-lui propriu, uitand sa valorificam la maximum inzestrarile ce ne poarta amprenta.
Am uitat sa-i acordam vantului un scurt ragaz pe fetele noastre decorate cu un suras sincer. Sa privim norii care ne acorda zilnic atentie. Ne place sa alergam cu viteza inainte fara sa ne lasam imbratisati de frumusetea naturii.
Am uitat multe lucruri, dar oare ce s-ar intampla daca am apasa butonul "pause" penttru cateva momente in fiecare zi si ne-am gandi un pic la noi si la ceea ce ne place cu adevarat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu