Este stiut faptul ca noi, romanii avem asteptari mari, in general. Cand ajungem sa observam respectivele asteptari cum prind contur real, devenim nemultumiti. E ca si cum exista un baraj intre ceea ce asteptam si ceea ce ajungem sa dobandim in urma asteptarii noastre. Poate ca aceasta stare si atitudine proprie noua, este aceea ca suntem natiunea lui "asa da, asa nu". Ne plasam undeva pe la mijlocul expresiei, in zona virgulei, ceea ce ar putea constitui din punct de vedere psihologic zona de confort. Acolo nu avem temeri, despicam doar firul in patru si ne punem constant intrebari existentiale. Si da, ne simtim bine, pana in clipa in care trebuie sa alegem "asa da" sau "asa nu".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu