Ne place ideea de a fi corecti. Jubilam in permanenta cu ea. Chiar si in CV-uri trecem corectitudinea ca fiind un plus. Practic, real sau cum vreti sa mai spuneti, nu este asa. Suntem incorecti. Pana si hainele noastre respira incorectitudine prin toate fibrele. Insa, pentru noi, suna bine, cand afirmam: "sunt o persoana corecta". Azi, am facut un experiment, anticipand 100% feedback-ul sau. O sa ziceti 100%???? (o gluma, nu-i asa?) Da, 100%, deoarece cunosc persoana respectiva mai bine decat propriul meu portofel (intotdeauna mi se pare mai mare decat este. :D). Desi, am pus-o intr-o situatie reala bazata pe corectitudine, pe modul de masurare al acesteia, ce a ales respectiva persoana a fost sa se conformeze unei stari de fapt adanc inradacinate, din obisnuinta. Partea proasta este ca saptamana trecuta se victimiza in legatura cu situatia creata de mine, raspunsul sau fiind cu totul astazi. Da, constant se considera o victima cand vorbeste liber cu privire la un gen asemanator de situatie dupa care am efectuat experimentul. Si da, in practica a ales mereu sa se conformeze. Adevarul este ca este mult mai usor asa. Nu este corect si nici etic. Dar ce mai conteaza, cand alegem mereu astfel din n motive: frica, obisnuinta, comoditate etc. Am ales, nu? Ca este o alegere corecta sau nu, nu mai are nicio importanta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu