într-un vagon de tren,
ideile se aliniază pe o coală de hârtie,
pentru tine, iubire.
mă întreb dacă mai știi cum trăiam din vise,
fără să avem nevoie
de vreun pumn de fise,
cum alergam după cuvinte prin ploi.
lumea era o simplă scenă
pe care ne interpretam rolurile.
uneori, ne inversam în joacă replicile
și ce bine ne era!
adevărul este că peisajele se schimbă constant, iubire
la fel cum s-a întâmplat și cu noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu