Mi-a placut ...

mult de tot ziua aceasta, încât nu mai vreau să se repete. Nu de alta, dar descopăr pe zi ce trece multe persoane cu diplomă care nu știu nici măcar să se exprime și să scrie corect în limba română. Și atunci, mă întreb de ce au așteptări mari. Poate că dimineața în oglindă văd niște lei imenși, deși sunt biete mâțe la origine. :D

Frumos este ...

în momentul în care ți se deschid uși la care nu te-ai gândit să bați. Semn că există cineva care se ține constant de ghidușii cu tine.

Ies la vot!

Deoarece unii dintre apropiați și-au manifestat curiozitatea de a afla care îmi este opțiunea la vot, o prezint pe scurt aici: Bugs Bunny it's the real deal. :)) Urechilă este candidatul perfect, deoarece este interesat în permanență de cei din jurul său. "What's up Doc?" nu este spus degeaba ori aruncat aiurea în discuție. :D Cu cine voi vota dintre cei aflați pe buletinul de vot este o chestiune complicată. Dacă aș juca ala-bala-portocala, tot n-aș nimeri candidatul care să ne reprezinte așa cum trebuie interesele și să nu ne înșele așteptările. Și totuși ies la vot, așa cum am făcut-o de fiecare dată.

In haine verzi ... in Poiana Brasov

photo from p.a. (21.10.2014, Poiana Brasov)

Ne place, ne place

photo from p.a.

Nota: Prima zapada din acest an in Bucuresti. Semn ca Mos Craciun incepe sa stranga cadouri pentru noi toti, caci am fost cuminti, nu-i asa? :))))

Ia, taică, gogoașa!

Am constatat că este mai ușor sa comunici cu bărbații, femeiuștile folosesc fie diverse coduri verbale de neînțeles, fie tonuri sau semitonuri care de care mai aiurite și misterioase :)) Vreme de 2 săptămâni am comunicat cu niște femeiuști pentru a obține o informație legată de o comandă plasată pe un magazin online, respectiv când mi se vor livra produsele. Dacă aș fi fost make-up artist, îmi plecau și clientele până mi se livrau cosmeticele. Astăzi, am avut vaga senzație că mi s-a închis telefonul în nas, am lăsat totul așa cum a căzut, până când am fost sunată în seara aceasta de un domn de la respectivul magazin online. 

După ce i-am explicat o parte din tărășenie, a concluzionat : 

- "Nu vrem să vă vindem iluzii". 

- "Exact, asta ați făcut", i-am spus.  Și va fi singura comandă pe care o voi plasa online pe site-ul pe care-l reprezentați. Voi fi foarte greu de convins pe viitor să mai comand de la voi."

În momentul de față, mă aflu la o distanță de încă o săptămână de așteptare, cu posibilitatea ca produsele să ajungă într-un mare final și la mine. Până atunci voi căuta asiduu telefonul lui Moș Crăciun. Nu de alta, dar el este mai rapid decât ei și sigur vine. :))

Vorba zilei (221)

Actoria înseamnă explorarea conștientă a inimii și minții. Presupune ducerea sufletului într-o călătorie surprinsă în puterea vorbelor. Un actor bun va ști cum să acorde corzile inimii și să dea viață și sens cuvintelor. Un actor-cântăreț va ști cu siguranță că fiecare cuvânt cântat nu este doar muzică, ci și poezia inimii în trăire.

Cum mi-am petrecut ultimele zile

In ultima saptamana, am experimentat durerea in toate etapele ei. Singurul antidot ca sa rezist a fost cufundarea in liniste. Trupul mi-a oferit poate cea mai neasteptata lectie de viata. Am spus de prea multe ori ca trebuie sa ma opresc si n-am facut-o. L-am turat la maximum pana cand a castigat, demonstrandu-mi cine are de fapt puterea asupra propriei-mi fiinte. Inca resimt si voi mai resimti efectele durerii din propriul trup si ma voi deplasa batraneste, nu asa cum obisnuiam, pentru o buna bucata de timp. Singurul lucru bun este ca intensitatea durerii a mai scazut, am reusit sa prind ore bune de somn. Dar nu mai sunt persoana de dinainte. Obosesc mult mai repede si n-am voie sa fac efort. De maine, ma duc la munca unde sper sa reusesc sa ma concentrez. Acum, sunt mult mai atenta la semnalele pe care propriul corp mi le ofera si incerc sa traiesc in pace cu el. Am hotarat sa-l ascult in liniste, mai des.

Schimbarea este în tine

În momentul de față culeg posibilele roade de anul acesta pe al muncii tărâm. Nu sunt roade la care mulți dintre voi v-ați gândi ori râvni. Unii dintre voi ați trecut în multe cazuri pe lângă mine când îmi era îndeajuns de rău și aproape posibil să cad pe stradă din cauza oboselii acute. Mulți ați plâns de milă pe alții și ați uitat de mine. Sunt bună când pot să duc saci grei în propriul spate, saci pe care da, mulți nu vreți să vi-i asumați deoarece este mai ușor să fii indiferent. Ai beneficii mai mari, trăiești mai mult. Nu vreau să mă plâng, am trecut la faza de amuzament, pe tema durerii acute care nu mă lasă să mă odihnesc și nici să mă mișc așa cum ar trebui. Din weekend-ul trecut avem un mariaj perfect, nu putem trăi una fără alta. Ne susținem constant ideile și mișcările. Sunt un număr infim din procentul constituit din miile de tineri care resimt efectele muncii continue. Un om care a încercat să schimbe câte ceva atitudini ori modalități de abordare în viața sa, fără a avea parte de rezultatul dorit. Un om care a reușit să-i învețe pe unii calitatea lucrului făcut corect si nu pentru că trebuie, iar în cazul altora să renunțe căci "materialul" era deja deteriorat și unde nu există putință, nu va exista nici voință. Ieri, fratele meu mi-a spus la telefon că am nevoie de o schimbare. I-am confirmat ideea și a rămas surprins când i-am spus planurile mele. Unde există început, există și sfârșit în cele din urmă.

De prin e-mail adunate

Uneori, newsletterele ma amuza. Astazi unul dintre ele mi-a adus aminte de fiul lui Julio Iglesias, asa cum este numit de pustii de astazi, Enrique. M-am amuzat pe seama temei centrale a respectivului newsletter: castigati o intalnire cu Enrique Iglesias. Din punctul meu de vedere este un "plangacios" celebru. Multe dintre melodiile sale ar putea face parte de pe coloana sonora la reclame pentru servetelele de buzunar. Ar prinde tare bine. Daca l-as intalni probabil l-as intreba daca este plangacios din fire. :D

Savoare

târziu, am decis să înrămăm amintirile
în alte fotografii, 
ne-am aruncat pantofii cât mai departe
și ne-am așezat comod pe jos,
luna să o admirăm
în vreme ce savuram câte un pahar dulce de vin.
sunete joase se rostogoleau pe lângă noi,
din boxe fugeau așa timid,
iar noi închideam lumea uimiți într-un cerc 
în mijlocul căruia iubirea
se juca de-a v-ați-ascunselea.

Vorba zilei (220)

Când tragi linie la finalul zilei, dacă reușești să spui: "a fost o zi interesantă", înseamnă că nu ți-au fost înșelate așteptările. Dacă rostești cu totul altceva, trebuie să mai exersezi în jocul de-a viața. Oricum ai multe de experimentat. Și curiozități de bifat.

Incotro mergi?

Who are U?

Rock and roll

Cadou neasteptat

Ziua de azi a fost nebuna rau si cu toate acestea la finalul sau am primit din senin un cadou la care nu ma asteptam si pe care nu l-am luat in calcul. E ca si cum cineva de acolo de sus imi deschide incet usi la care eu am batut indelung si ma face sa cred ca nimic nu este intamplator. Am luptat (si stiu ca inca mai lupt si o voi face si in continuare) impotriva barierelor de tot felul, a piedicilor puse de asa-zisii binevoitori. Azi am ajuns sa fiu invitata fara sa-mi doresc la "bucatele" asezate pe o masa la care nu mi-am imaginat ca voi fi poftita. Poate ca merit acest cadou, poate ca nu, cert este ca maine va fi o alta zi de pomina in care va trebui sa fac fata unei alte piedici. Colegii mi-au spus ca merit acest lucru si ca ar trebui sa-l privesc ca pe o victorie personala, insa pentru mine este doar faza zilei. Ceea ce voi face pe viitor este sa-mi traiesc visele, iar pentru asta va trebui sa fac ceva schimbari.

Emoția

dacă ți-aș cere să rămâi 
să răsădim nemărginite vise
împreună, ce mi-ai zice?
știu, ne-am mințit ca doi proști
i-am poruncit inimii
să se oprească din dans,
am luat o pauză de la a trăi în suspans
și am plecat care-ncotro goi.
acum, timpul ne-a adus din nou
față în față
fără vreo programare prealabilă
și a apărut emoția de a simți
împreună iubirea.
dacă ți-aș cere să rămâi acum lângă mine
să răsădim nemărginite vise,
ce mi-ai răspunde?

Un alt observator

aerul rece al muntelui
mi-a transmis infinite emoții,
mi-am lăsat gândurile 
să zboare liber printre ramurile brazilor,
am admirat cu privirea tablourile vii din natură
și m-am simțit atât de mică
în mijlocul lumii.
sunt un alt observator ce rătăcește aiurea
pe al naturii traseu,
ce se lasă copleșit de prea multe trăiri
și oferă mult mai puțin.

Mult mai bine

încerc pe un peron gol să aud muzica,

dependentă de al său ritm sacadat

mă simt...

și totuși 

prezența ta este tot ce am nevoie azi.

dacă m-ai vedea acum, 

mi-ai putea simți căldura din obraji de la îndepărtare?

nu sunt perfectă, 

însă micile imperfecțiuni ne fac  

atât de irezistibili.

ne este mult mai bine în doi
să știi.

Marea intoarcere

Am revenit la serviciu după o perioadă frumoasă în care mi-am acordat ițele inimii și mi-am ascultat muzica lăuntrică în tihnă. Am crezut că mă voi bucura și eu vreo 2 ore că am revenit, că am timp să respir încă puțin aerul de vacanță, când colo ... am avut parte de prima mea ședință. Din nou lungă, căci scurtă nu se pune, e ca și inexistentă. După acest mirific eveniment s-a declanșat nebunia, s-a dus pe apa sâmbetei liniștea. L-am simțit pe ăla mic pe numele său Zombie cum își făcea loc în mintea mea. L-am înghiontit cât am putut de mult, dar degeaba...al naibii tot a dansat un pic prin fața mea, așa în ciudă. Dragi prieteni, nu vă faceți probleme, nu am luat-o razna, însă am nevoie de tot sprijinul vostru pentru a găsi soluții de nimicire a acestui mic și rău Zombie. Mergând mai departe, am aflat cu stupoare că mi-a dus dorul șefa (văleu!!!), nu de alta, dar după propria mărturisire: "nu aveam cu cine să fac acea lucrare..." :)))), am realizat și care a fost cauza. :D Prin urmare, m-am reîntors de unde am plecat, însă, fără hainele potrivite. Mâine voi fi din nou into the wild. Meowwwww!!! :)))) Ceva sfaturi aveți și pentru mine, vă rog?